Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Cine are interes sa descurajeze dezvoltarea fermelor de familie?

"Cateva zeci sau chiar 100 de hectare e cea mai nepotrivita suprafata pe care o poate avea un fermier", decreteaza un "analist" parasutat in lumea agricola. Evident ca omul nu prea stie despre ce e vorba in propozitie si, vorba lui Caragiale, "a vorbit cu arendasii". Cu unii pe care nu-i ia nimeni in seama. Caci e bine sa ne uitam si la cine spune, nu numai la ce spune. Ce-a aflat? Banalitati: ca subventiile sunt mici, ca bancile nu vor sa finanteze achizitia de silozuri, tractoare si alte utilaje agricole, ca preturile la inputuri sunt in crestere si, "colac peste pupaza, pe capul fermierilor a cazut si impozitul agricol, o piatra de moara" etc.
"Categoric, nu poti sa faci profit de pe o exploatatie de 50-100 de hectare. Este imposibil.(...) Fermierul roman mic sau mediu nu este capitalizat ca sa poata sa faca lucrarile la timp, sa-si ia tractoare noi", a declarat doct si autosuficient Daniel Ciobanu, presedintele unei asociatii de producatori agricoli din Bacau. Daca a gandit cu capul lui, rau a gandit; iar daca alt mentor i-a spus, rau l-a invatat!
Si Viorel Matei, un alt vajnic activist-senator-presedinte de asociatie judeteana din Timis, sustine ca "pe cultura mare" se poate face performanta numai de la 100 de hectare in sus. Harsit in vorbe, Matei nu uita sa adauge: "Daca mai ai si 10 vaci, atunci lucrurile stau mai bine."

Aceasta discutie aparuta din nou in presa este menita sa descurajeze initiativa in fermele mici si mijlocii. Ea este adusa in discutia publica tocmai acum, cand guvernul a anuntat cateva masuri de sprijinire a fermelor de familie si a instalarii tinerilor in agricultura.
Ca atitudinea este, in subtext, anti-europeana, nu mai discutam. In Franta, in Austria, Italia, Germania etc sunt o puzderie (de ordinul sutelor de mii) de ferme de familie, in care muncesc fermierul, sotia sa si inca unul sau doi membri ai familiei. Acei oameni traiesc decent din 50-70 ori 100 ha, ocupandu-si timpul si cu cateva zeci de animale, cu oarecare petec de solarii ori cu prelucrarea in ferma a unora dintre produsele muncii lor.
In Franta, Pierre Le Blank, un lider al cultivatorilor de porumb, are 50 ha. Mai creste, direct pe pamant, cateva sute de pui pe care ii taie si ii vinde in magazinul cooperativei din sat. Un crescator din Montauban are 62 ha si 47 de vaci. Lucreaza impreuna cu fiica sa. Face branza, pe care o vinde cu eticheta proprie. Intr-un magazin din oras sustine, doua ore pe saptamana, un show in care face reclama branzeturilor produse de el si fiica sa. In Austria, intr-un han, proprietareasa a adus in spate, la 5 dimineata, un sac de 50 de chifle calde, de la o brutarie vecina, sa ne dea noua, clienti romani, care ne grabeam sa plecam la drum.

Asa cum am spus, subtextul comentariului este unul politic si reflecta mentalitatea celor care ar vrea sa ia ei toti banii, si de la bugetul de stat, si din banii europeni. Cei care nu vor sa suporte concurenta unor nou-veniti in agricultura, poate mai inteligenti, mai rapizi, mai harnici. Ca sa-si justifice vaicarelile, acesti dedulciti la subventii cat mai mari nu pun in discutie cantitatea si calitatea muncii in ferma (inclusiv idei, initiativa, capacitate manageriala). Ei se cantoneaza exclusiv in zona dimensiunii fermei in hectare. In Europa exista Unitatea de Dimensiune Economica. Exprimata in bani, nu in hectare, nu in capete de animale.

Cand Ciolos, evident mai european decat ai nostri, vorbeste despre incurajarea fermelor de pana la 25 ha, inclusiv ministrul incearca sa impinga limita incurajarilor la 100 ha.
Am mai spus-o: agriculturii romanesti ii este necesara ca aerul o infuzie de vreo suta de mii de tineri in urmatorii 10 ani, in fermele lor de familie.

G. Ostroveanu


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!