Fermierii pot asigura conditii favorabile pentru pornirea viguroasa in vegetatie a plantelor de porumb si prin aplicarea localizata a ingrasamintelor. Acest mod de fertilizare este foarte eficient mai ales pentru fosfor si uneori chiar pentru azot.
Absorbtia, rapida si usoara a fosforului plasat in apropierea semintelor, determina cresterea sistemului radicular, fapt ce poate influenta pozitiv marimea productiei si umiditatea boabelor la recoltare.
La porumb exista o stransa corelatie intre dezvoltarea sistemului radicular si cresterea aparatului foliar. Cum fosforul stimuleaza cresterea radacinilor, rezulta in mod logic ca fosforul usor asimilabil prezent in sol in prima parte a vegetatiei poate influenta pozitiv productia.
Porumbul nu are cerinte mari de fosfor, dar este sensibil la carenta de fosfor intre stadiile de 3 si 12 frunze. In aceasta faza radacinile exploreaza un volum mic de sol, de aceea este bine ca fosforul sa se gaseasca in preajma semintelor. Din aceasta cauza, chiar cantitatile mici de fosfor, aplicate localizat la semanat, sunt foarte eficiente. Prin aplicarea localizata a ingrasamintelor, se pot reduce dozele folosite cu pana la 30%. In plus, se reduc si pierderile de elemente nutritive.
In numarul din luna martie 2013, revista Perspectives Agricoles a facut o analiza a aplicarii localizate a ingrasamintelor la cultura porumbului. Va prezentam in continuare cateva dintre concluziile cercetatorilor de la Institutul Arvalis.
La cultura porumbului se pot utiliza mai multe modalitati de aplicare localizata a ingrasamintelor:
a) Fertilizarea starter. Ingrasamintele (de exemplu DAP - 16:48), se plaseaza la 5 cm sub randul de seminte si 5 cm lateral fata de acesta. Ingrasamantul starter nu trebuie aplicat prea aproape de seminte, deoarece plantele pot fi afectate (pot capata o coloratie rosietica).
b) Fertilizarea cu ingrasaminte microgranulate, aplicate pe acelasi rand cu semintele, cu echipamente speciale.
c) Fertilizarea in vegetatie, odata cu prasila.
Specialistii francezi considera ca ingrasamintele starter sunt mai eficiente decat cele microgranulate, din urmatorul motiv: plasarea pe randul de seminte a microgranulelor restrange accesul radacinilor seminale care se dezvolta la adancimi mai mari. In plus, cantitatea de ingrasaminte microgranulate care poate fi utilizata este limitata de echipamentul folosit pentru aplicare, fiind in jur de 40 kg/ha.
Pentru toate tipurile de aplicare localizata, distribuirea uniforma a ingrasamintelor este foarte importanta, deoarece concurenta dintre plante pe rand trebuie limitata la maximum. O planta dominata are un potential de productie mult mai mic decat al unei plante dezvoltate normal.
In experientele de lunga durata s-a remarcat ca aplicarea fosforului langa samanta a marit productia in medie cu 250 kg/ha si a redus umiditatea boabelor la recoltare cu 1,1%, in comparatie cu imprastierea fosforului pe toata suprafata si incorporarea lui la semanat. Explicatia este urmatoarea: pana in faza de 12 frunze, radacinile porumbului au un ritm mai mic de crestere. Prezenta fosforului, in forme usor asimilabile, langa radacini favorizeaza dezvoltarea unor radacini mai numeroase, cu un ritm mai rapid de crestere si o dezvoltare mai buna in adancime. Acest lucru face ca ritmul de crestere al parti epigee sa fie mai rapid, grabind si inflorirea.
Efectul benefic al fertilizarii starter este mai mare in conditii restrictive: pe solurile reci, pe cele slab aprovizionate cu fosfor, acide, pe solele unde se manifesta atac de daunatori (viermi sarma). Dar pe solurile slab aprovizionate cu fosfor, aplicarea localizata trebuie insotita de o fertilizare pe toata suprafata. Pe solurile fertile, cu continut ridicat in fosfor mobil si in conditii favorabile la semanat, efectul ingrasamintelor starter este mult mai mic.
Si aplicarea localizata a azotului poate fi utila. Pierderile prin volatilizare pot atinge 30% la ingrasamintele sub forma amoniacala, atunci cand conditiile sunt nefavorabile (sol uscat, vant, temperaturi peste 15°C, pH ridicat). De regula doza de azot folosita ca ingrasamant starter nu depaseste 50 kg N/ha, dar poate fi un element important in fractionarea azotului. Sporul de productie obtinut de aplicarea ca ingrasamant starter a DAP (16:48) se datoreaza in primul rand fosforului.
Aplicarea localizata a azotului in faza de 6-8 frunze prin incorporare (odata cu prasila), poate fi o solutie eficienta de reducere a pierderilor de azot prin volatilizare in cazul utilizarii ureei.
Horia-Victor HALMAJAN
