Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
"Fermierii romani sunt prea preocupati de fertilizarea porumbului!"

spune Jean-Paul Renoux, Asociatia Generala a producatorilor de porumb din Franta

Incantati de competenta profesionala manifestata de Jean-Paul Renoux si de informatiile oarecum diferite de cele intalnite in materialele de specialitate publicate la noi, mai multi fermieri romani l-au invitat pe specialistul francez de la AGPM (Asociatia Generala a Producatorilor de Porumb din Franta), sa le viziteze exploatatiile. La prima vedere, fermierii romani au dreptate. Nu trebuie scapata ocazia de a imbunatati tehnologia porumbului aplicata la noi. Dar se poate face oare acest lucru urmand foarte de aproape modelul francez? Probabil ca nu!
"Fermierii romani sunt prea preocupati de fertilizarea porumbului!" a remarcat Jean-Paul Renoux, atunci cand a vazut avalansa de intrebari. La porumb, principalul factor limitativ este apa, nu ingrasamintele, a subliniat specialistul francez. Nu are prea mare importanta daca ingrasamintele cu azot sunt aplicate inainte de semanat sau fractionat, iar fosforul nu este important. Ceea ce conteaza sunt urmatorii factori: alegerea hibridului, a densitatii si masurile luate pentru a rezista la socul termic.

De ce nu este fertilizarea cea mai importanta veriga tehnologica la cultura porumbului in viziunea specialului francez?
1. Solurile din Franta sunt fertile. In primul rand, pentru ca solurile din Franta pe care se cultiva porumbul sunt foarte fertile. Dupa datele Institutului Arvalis, solul poate furniza de la 60 pana la 130 kg N/ha, sau chiar mai mult. Astea da, soluri fertile! Cantitatea de azot disponibila in sol depinde de mai multi factori, nu numai de mineralizarea azotului din materia organica. Conteaza si cantitatea de azot rezidual ce ramane dupa planta premergatoare, dar si ingrasamintele minerale si organice aplicate anterior. Jean-Paul Renoux spunea ca a intalnit deseori situatii in care, pe soluri profunde sau in luncile unor rauri din Franta, s-au obtinut productii de peste 10 t/ha, fara niciun aport de azot. Si totusi, pentru realizarea acestei productii, plantele de porumb absorb peste 180 kg N/ha! Daca conditiile de vegetatie sunt bune, pe solurile profunde, daca ai dat azot pentru 6 t/ha, iar vara este umeda, poti obtine 11 t/ha fara probleme. In anii favorabili, daca nu sunt fertilizate cu azot, plantele s-ar putea sa fie galbene, urate, dar diferentele de productie intre varianta nefertilizata si cea cu aport de azot, este de numai 1-2 t/ha.
In Romania, ca si in unele zone din Franta, valorile estimate pentru cantitatea de azot mineralizata anual din sol sunt de 20-70 kg N/ha an (in functie de fertilitatea solului). Totusi, si in Romania se intalnesc cazuri in care, in anii favorabili se obtin productii mari fara fertilizare. Poate nu chiar 10 t/ha, dar am intalnit fermieri surprinsi, in mod placut, de productiile obtinute in anii favorabili, cand, din diferite motive nu au putut fertiliza cu azot. De asemenea, sunt si fermieri care, aflati in conditii favorabile din vestul tarii (Arad sau Bihor), sau chiar din sud (Ialomita), aplica 100-120 kg N/ha, pentru a obtine intre 8-14 t/ha, adica semnificativ mai putin decat azotul absorbit de plante pentru realizarea acestor productii.

2. Porumbul nu consuma mult azot. In al doilea rand, azotul nu este la fel de important pentru porumb ca pentru grau. La grau, orice limitare a azotului are consecinte asupra calitatii (procentul de proteina). La porumb nu este cazul. In plus, consumul specific este destul de mic: pentru o tona de boabe, hibrizii de porumb cultivati in Franta consuma 20 kg N/t si 8 kg P2O5/t. Aceste valori sunt semnificativ mai mici decat cele folosite de regula in Romania pentru calcularea dozelor de ingrasaminte (27,5 kg N/t si 12,5 kg P2O5/ha). Care este motivul pentru aceste diferente? Cu cat productia este mai mare, cu atat consumul specific este mai mic. In plus, in Franta, foarte putine date raman "batute in cuie". Asa cum este si firesc, informatiile cele mai utilizate sunt actualizate periodic. Astfel, "s-a descoperit" ca unele plante au cerinte mai mici de fosfor decat se credea inainte.

3. Fosforul nu este important! Ca urmare a unor doze masive de ingrasaminte cu fosfor folosite in trecutul nu foarte indepartat, solurile din Franta sunt bine aprovizionate in fosfor (in ultimul secol si-au dublat continutul in fosfor mobil). De aceea, cele 50 kg P2O5/ha care sunt indepartate din sol prin recoltarea a 10 t boabe/ha, nu constituie o problema pentru solurile bine aprovizionate. La noi insa, tendinta este inversa: continutul solurilor in fosfor mobil scade. Sa reamintim faptul ca pe cernoziomul de la Fundulea trebuie aplicate 50 kg P2O5/ha anual ca doza de intretinere, ceea ce ar acoperi pierderea de fosfor prin indepartarea recoltei de 10 tone de boabe/ha.

4. Momentul aplicarii azotului nu este foarte important. Exista argumente care pledeaza pentru fractionare, ceea ce face ca in Franta, de multe ori, o treime din doza sa se aplice la semanat, iar restul in faza de 5-6 frunze:
- In prima faza de vegetatie (pana la 4-5 frunze), timp de aproximativ o luna, porumbul consuma cantitati foarte mici de azot.
- Faza de absorbtie intensa (10-15 kg N/ha pe zi), care se suprapune pe perioada de crestere exploziva a plantelor de porumb, tine aproximativ o luna, de la 5-6 frunze pana la inflorire. Eficienta de absorbtie a azotului in aceasta perioada este de 80%.
- Aplicarea localizata in timpul vegetatiei (odata cu prasila) este mai eficienta decat distribuirea prin imprastiere. Daca se aplica totusi prin imprastiere (la 6-8 frunze), este de preferat ureea, nu azotatul de amoniu, deoarece arsurile provocate sunt mai putin pronuntate, dar pierderile prin volatilizare vor fi mai mari.
- Dar, in solurile profunde nu este nicio problema sa se aplice toata cantitatea de azot inainte de semanat. In Statele Unite, ca si in Franta de altfel (chiar daca suprafetele fermelor sunt mult mai mici), prioritatea numarul 1 este semanatul la timp. Pentru a realiza acest lucru, unii fermieri americani aplica intreaga cantitate de azot in toamna sau pe solul inghetat (dar si fosforul, potasiul, microelementele sau chiar erbicidele preemergente).


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!