La comanda Partidului, filmele si cartile comunistilor insistau pe secventa în care taranii saraci, înglodati în datorii neplatite cu anii, ajungeau sa vanda din pamant. Sigur ca neplata datoriilor la fisc era un semn de ne-chiverniseala, de lipsa de rigoare. Dar ideologia leninista voia sa ne convinga de soarta grea a omului sarac în capitalism.
(In 1921, într-o scrisoare adresata unui comisar militar bolsevic, Lenin scria:
In sate, ar trebui lichidati toti chiaburii. Semneaza si adauga: PS: Si mijlocasii.)
Bunicul meu nu a vandut niciodata pamant, ci a cumparat, sa aiba de dat zestre la fete. Gospodar fiind, si chibzuit, a ajuns, prin ?52 la Canal, fiindca devenise chiabur. A pus bumbac pe 300 de metri de la drum, si, în spate, sapte randuri de porumb. A fost acuzat ca saboteaza politica agricola a tinerei noastre democratii populare.
Dupa 40 de ani, tatal meu, pensionat din industria socialista, nu a cerut înapoi cele 10 hectare la care i-ar fi dat dreptul Legea 19/1991. Ce sa faca el cu pamantul?
Eu, intelectual cu carte, am recuperat cate ceva din cat adunase ala batranu?. Asa ca, l-am înteles pe Traian Basescu cand a cumparat pamant la Nana, în Calarasi.
Dar, dupa ce au iesit discutii, si l-au chemat pe consilierul Adrian Radulescu la Parlament sa dea cu subsemnatul, m-am întrebat:
A facut bine presedintele tarii ca a cumparat pamant? Gandind la rece, cred ca nu!
Mai întai ca îi ia la misto pe micii agricultori, cei care muncesc ei însisi pamantul si care au, dupa generatii de truditori ai gliei, cate 5, 7 sau 10 hectare. Ei nu îl vor simti pe presedinte unul de-al lor. Noroc ca nu mai candideaza! Presedintele, iesit la pensie, nu va lucra pamantul el însusi, ci va angaja profesionisti.
Presedintele i-a luat ca model pe Niculaie sau Porumboiu, care au investit în agricultura pentru ca au considerat ca banii lor, bagati în pamant, vor aduce cel mai bun profit. Presedintele nu putea sa aleaga modelul consilierului sau Adrian Radulescu care a castigat si el din agricultura, dar poate sa spuna ca este de profesie agricultor. Gestul presedintelui de a cumpara o suprafata mare nu rimeaza nici cu politica UE care organizeaza, chiar anul acesta, "Anul international al fermelor de familie?.
Pe de alta parte, cu suprafata pe care a cumparat-o, de vreo 294 de hectare, presedintele tarii s-a asezat mai prejos decat majoritatea celor care îsi zic azi fermieri si care au mai mult de o mie-doua de hectare. La valoarea lui, presedintele ar fi putut sa cumpere o mosie adevarata, sa-l stie lumea!
Cat priveste cumpararea pamantului de catre straini, se va întampla ceva mai tarziu.
Dintre romani, doar fermierii existenti ar mai cumpara pamant sa-l lucreze.
Cativa ar mai cumpara sa-l vanda a doua zi, iar cei mai multi nu au nici cu ce, nici de ce.
Tinerii de la tara prefera sa lucreze în agricultura în Spania ori Italia, pe bani adevarati.
Problema noastra, de la Caragiale încoace, ramane aceeasi: "Eu cu cine votez??
Si iar, si iar votam cate un Agamita Dandanache...
G. Ostroveanu
