Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Legea Camerelor agricole are nevoie de carjele unei Ordonante de Urgenta

Prof dr. doc. Nicolae Stefan a scris, acum vreo zece ani, in revista Profitul agricol, pentru prima data in Romania postdecembrista, despre Legea Camerelor agricole. Profesorul aducea la cunostinta cititorilor ca noi am avut o astfel de lege in 1924. “Pornita dintr-o intentie buna, legea nu a dat roadele asteptate, caci aplicarea ei a fost stanjenita de politica”, il cita profesorul Stefan pe C. Garoflid.

Vreo doi-trei ani mai tarziu, Dacian Ciolos, pe atunci consilier al ministrului Flutur, a publicat in Profitul agricol mai multe articole care pledau pentru Camerele agricole, gandite de Ciolos dupa modelul care functioneaza cu succes in Franta. Actualul comisar este, de necontestat, autorul moral al Legii Camerelor agricole. Adrian Radulescu, care i-a fost director de cabinet lui Dacian Ciolos, a facut efortul de a pastra ideea de alegeri, dintre agricultori, pentru aceste Camere. Unii au vrut sa conserve caracterul functionaresc al oficiilor de consultanta; altii au vrut sa dilueze caracterul profesional aducand in camere preotii si invatatorii.

Acum un an erau in Parlament vreo trei proiecte de lege care se bateau una cu alta.

Cum se intampla mereu, copilul cu multe moase ramane cu buricul netaiat. Asa si cu Legea Camerelor agricole. Iesita cu chinuri indelungi din Parlament, Legea a fost respinsa de la promulgare de catre niste consilieri ai presedintelui care nu prea stiu ce si unde sa citeasca. Abia publicata, legea dovedeste ca are nevoie de carjele unei Ordonante de Urgenta. Nici Ordonanta nu este gata caci, pe masura ce Ministerul incearca sa aplice Legea, apar mereu alte si alte lacune, nu de fond, ci de proceduri. De exemplu, trebuie precizat ce minister suporta finantarea primelor alegeri. Ori, cum va fi preluat personalul actualelor Camere agricole, cele derivate din OJCA. Ori, ce se va intampla cu patrimoniului fostelor Case ale Agronomului etc etc.

Un pericol, ca si in1924, este incercarea de acaparare politica a Camerelor agricole. (Noi stim, de la Stalin, ca nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara!). Un alt pericol este ca noile Camere sa intre pe mana functionarilor din fostele OJCA, multi, incremeniti in gandul ca ei sunt detinatorii adevarurilor agricole absolute. (Zilele trecute, intr-o sala cu 150 de agricultori in toata puterea cuvantului, cineva a cerut sa ridice mana fermierul care a simtit cat de cat sprijinul OJCA. Nimeni nu ridicat mana! Functionarii OJCA s-au prefacut 10 ani ca dau consultanta!)

Acum urmeaza formarea Comitetelor de initiativa. La nivel national, e clar. In teritoriu, insa, nu pe judete ci pe regiuni. Ce gand ascuns a ales “regionalizarea”? (Singurul care a vorbit despre o reasezare teritorial-administrativa a fost Basescu.) Se ne rezemam speranta ca alesii de azi vor putea fi schimbati dupa numai doi ani. Nu vad un presedinte al Camerei Nationale din afara asociatiilor profesionale.
Ba, chiar as spune, din afara LAPAR!

Daca Adrian Radulescu nu candideaza, poate Nicolae Sitaru (chiar daca e de la PDL!)


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!