De cativa ani, tot mai multi fermieri au probleme cu animalele salbatice, care intra în culturi si distrug hectare întregi. Protejarea excesiva a acestor animale si modul cum se fac despagubirile pentru daunele produse îi fac pe agricultori sa fie extrem de nemultumiti. Daca nu reusim sa controlam populatia de ursi si de mistreti, daca nu reusim sa schimbam principiile dupa care se fac azi despagubirile, pagubele si numarul vietilor omenesti care sunt luate de animalele salbatice vor creste.
In primul rand, trebuie sa se schimbe legislatia privind despagubirile. In cazul mistretilor, de exemplu, pagubele sunt despagubite acum de catre asociatiile de vanatori. Un sistem care în anumite cazuri functioneaza bine, iar în alte cazuri apar tensiuni între fermieri si asociatiile de vanatori. Principiul de baza este corect. Atat timp cat cei care realizeaza venituri din populatia de mistreti sunt asociatiile de vanatori, tot ei trebuie sa despagubeasca pentru daunele provocate de aceste animale salbatice. Problemele cele mai mari apar în cazul ursilor. Ursii sunt ocrotiti de lege, iar numarul de ursi care pot fi împuscati anual este foarte mic, comparativ cu populatia care traieste în Carpati.
Pentru a avea un sistem corect, eficient si echitabil de despagubiri, trebuie sa schimbam doua principii de baza. Primul trebuie sa fie despagubirea la nivelul pagubei. Astazi, legislatia prevede ca despagubirea sa fie la nivelul cheltuielilor efectuate. Absolut incorect! Plus ca, pentru a întocmi dosarul de despagubire ai nevoie poate chiar si de luni de zile de proceduri birocratice. Iar plata se face, în cel mai bun caz, dupa doi ani. Asta e doar un simulacru de despagubire! Fermierii trebuie despagubiti la nivelul productiei pierdute. Sigur ca trebuie sa avem un sistem care sa nu lase loc exagerarilor si abuzurilor. Dar, este absolut incorect sa despagubesc un fermier la nivelul celor 50 kg de porumb însamantate, cand el poate sa piarda si 10 tone de porumb boabe sau 50 de siloz pe hectar.
Celalalt principiu care ar trebui schimbat cat se poate de urgent este cel al despagubirii centralizate la nivelul Ministerului Mediului. Astazi, procedura prevede ca paguba sa fie constatata de o echipa formata din reprezentantii primariei, Ministerul Mediului si ITRSV. Toate dosarele ajung la ITRSV regional, iar Ministerul Mediului despagubeste. Centralizarea excesiva a dus la scaderea drastica a numarului de dosare. Daca fermierul are paguba un hectar sau doua-trei animale, nu se mai duce sa faca o procedura de despagubiri, stiind ce birocratie îl asteapta. Si ramane cu paguba.
Ministerul Mediului ar trebui sa ofere directiilor judetene posibilitatea ca, în limita unor sume rezonabile, de 1.000 de euro, de exemplu, sa despagubeasca fermierii pe plan local. Sa constate dauna împreuna cu o comisie formata din mai multi factori de decizie si despagubirea sa se faca imediat.
Exista un grup de lucru la nivelul Ministerului Mediului pentru a schimba legislatia si sper ca în toamna sa se produca aceste modificari. Este o deschidere din partea ministerului de a reconsidera pozitia în ceea ce priveste protectia ursilor si de a lasa directiilor judetene si asociatiilor de vanatori libertatea necesara pentru rezolvarea acestei probleme.
Barna TÀNCZOS
