Primarul comunei Samarinesti, din Gorj, are oi. Nu de cand e primar, ci de cand e. Marian Ardeiu tine la meseria lui de baza - inginer zootehnist. Primaria e sau nu e. Omul a înregistrat o Intreprindere Individuala care plateste taxe si impozite. L-au aflat cei de la Agentia Nationala de Integritate ca acasa îsi vede de oile lui, asa ca l-au decretat "în stare de incompatibilitate".Primarul nu a concesionat teren de la primarie; nici n-are contracte cu statul. Dar Justitia spune ca ANI are dreptate: primarul nu are voie sa aiba nimic, nici oi! Acum, vezi-Doamne, el ar fi si primar, si om de afaceri, ca are o ferma de 7-8 ha! Incalca, astfel, dispozitiile art. 87, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Marian Ardeiu e nemultumit de hotararea justitiei; ar renunta la primarie, nu la ferma.
E buna aceasta lege care spune ca primarii trebuie sa fie saraci-lipiti? Cine a facut legea? Cui îi folosesc primarii care traiesc doar din salariu? Judecatorii, dar si oamenii politici, daca vad ca legea nu e bine croita, de ce nu cer parlamentarilor sa o schimbe, s-o aduca mai aproape de viata reala?
Aceasta incompatibilitate îl apropie pe Marian Ardeiu de Klaus Iohannis...

Acum doi ani, cu Nicu Sitaru si cu Horia Halmajan, am fost la Pierre Blanc. Omul e un personaj celebru între agricultorii francezi. Are o mare mustata alba; pe umarul drept si-a tatuat, în culori, un stiulete de porumb în marime naturala; este vicepresedinte al unei mari organizatii profesionale la nivel national. Pe cartea lui de vizita scrie, orgolios: Agricultor. Si sunt mandru de asta.

Pierre traieste dintr-o ferma de 50 ha, mica chiar si în Franta. Cultiva numai porumb, din care 48 ha de samanta, cu cooperativa Caussade. Toata suprafata este irigata cu niste pompe puse în raul de peste drum. Mai tine si o ferma de pasari (de curte!), de care se îngrijeste numai sotia. Ea are un angajat cu jumatate de norma, cu care taie zilnic cativa pui. Povestea familiei lui este una fascinanta pentru cine sta sa o asculte. Un stra-stra-bunic de-al lui a fost soldat credincios în armata lui Napoleon. Cand împaratul a cazut, soldatul a fugit cat mai departe, spre Muntii Pirinei. Mai tarziu, a ridicat o casa de caramida arsa la parter si de paianta la etaj. Casa e în picioare si azi, chiar daca altele din jur au cazut la inundatii.

Pierre este, de 24 de ani, viceprimar în satul lui. E socialist, dar nu foarte tare. Are obligatia sa se duca la primarie, doua ore, într-o anumita zi a saptamanii. Cu indemnizatia, acopera doar o parte din datoria la restaurantul din sat. Si primarul are tot program redus, dar el vine de doua ori pe saptamana. Primarul e medic uman si a castigat alegerile timp de 32 de ani. Anul viitor, trebuie sa elibereze postul pentru ca a depasit limita de varsta. Pierre stie cine o sa castige: un constructor de case venit de putini ani în sat. A jucat rugby în echipa nationala si are un prestigiu enorm între localnici.

Cam asta despre primarii de la noi si cei dintr-un sat din sud-vestul Frantei.

G. Ostroveanu