Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Legea pietelor agroalimentare si evaziunea fiscala

Ministrul Daniel Constantin, cu sprijinul politic al Parlamentului, a avut curajul sa initieze si sa aprobe unul dintre cele mai importante acte normative care poate reduce evaziunea fiscala din agricultura. Este vorba despre Legea nr. 145 din 21 octombrie 2014 pentru reglementarea pietei produselor din sectorul agricol. Un act normativ care are menirea de a stabili modalitatile prin care un producator agricol îsi poate valorifica produsele în piete. Multi ar putea spune ca este legea micilor producatori, a "babutelor" simpatice care îsi aduc morcovii, ceapa sau merele la tarabele pietelor din oras pentru a-si completa pensia rusinoasa asigurata de statul roman.
In momentul de fata, majoritatea produselor agricole, în special cele vegetale, ajung în piete fara nicio forma legala. Producatorii sunt la mana comerciantilor, a samsarilor, care detin si ei cate un certificat de producator, avand probabil un pogon de teren agricol undeva. Si în baza acestui document cumpara, transporta si revand zeci si sute de tone de legume, fructe. Încep cu salata si ridichiile, continua cu rosii, pepeni, castraveti, vinete etc. Desfasoara un act de comert, realizeaza valoare adaugata si profit fara sa plateasca TVA sau impozit.

Ce se poate face prin implementarea Legii 145? În primul rand, orice producator care vrea sa-si vanda produsele proprii trebuie sa detina certificat de producator. Nimic nou pana aici. Dar, pentru a vinde efectiv produsele, trebuie sa aiba si carnet de comercializare. Un fel de facturier, tiparit de Imprimeria Nationala. Niciun kilogram de ceapa, cartofi sau pepeni nu va putea circula pe drumurile publice fara una sau mai multe file din carnetul de comercializare al unui fermier. Un carnet a carui prima fila contine, pe langa informatiile privind identitatea fermierului, si date privind dimensiunea exploatatiei. Va fi deci extrem de greu ca un fermier sa vanda într-un an 500 de tone de cartofi de pe singurul hectar detinut.

Organele fiscale vor avea informatii exacte cu privire la potentialul de productie al fiecarui fermier si volumul de produse agricole valorificate. Razii de genul celor din domeniul contrabandei cu tigari si bauturi alcoolice ar fi binevenite si în pietele agroalimentare, pentru a verifica tarabele (camioanele) samsarilor. Legea 145 interzice în mod expres folosirea carnetului de comercializare pentru produse care nu provin din gospodaria proprie. Cine vrea sa fie comerciant, sa-si faca SRL, sa plateasca TVA, sa vina cu preturi corecte pe piata.

Legea în sine si evidenta exacta a vanzarilor de catre producatori nu va însemna în niciun caz impozite suplimentare în sarcina fermierului. El plateste deja impozitul pe suprafata si pe efectivele de animale. Dar, daca vrem sa schimbam ceva în modul de valorificare a produselor agricole, trebuie sa faca si producatorii un efort. Poate parea birocratic, dar sunt absolut convins ca este necesar.

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!