Profitul agricol nr 18
11 mai 2016
Restructurarea APIA - de sus in jos

Antoniu POIENARU


Zilele acestea se face o evaluare a directorilor executivi ai centrelor judetene ale APIA. Este o confirmare politica, pe post, a tuturor coordonatorilor, directori executivi sau cum or fi denumiti.
Pentru a veni in sprijinul autoritatilor, in virtutea legii avertizorului public, propun o restructurare majora a APIA. Am semnalat in repetate randuri, deopotriva cu fermierii si colegii mei, necesitatea reducerii numarului de functionari din agentie, in acord cu declaratiile oficialilor statului roman, care afirma ca inca exista un numar foarte mare de persoane platite de la bugetul statului.
Sa privim, asadar, un centru judetean luat aleatoriu de pe siteul www.apia.org.ro. El are in componenta persoane numite politic, astfel: director executiv, director executiv-adjunct, sef serviciu Masuri de sprijin-IT, sef serviciu Controale pe Teren, sef serviciu Autorizare CNDP si ajutoare specifice comunitare, Masuri de Piata, sef serviciu Economic, recuperare debite, sef birou Inspectii, cota de lapte si supracontrol, sef birou IT.

Opt persoane inmultite cu 42 de centre judetene fac dintr-un foc 336 de persoane - carora orice consilier de executie din agentie, din orice colt al tarii le poate descrie ineficienta. Cei opt pot fi redusi la o singura persoana care are capacitatea de a coordona intreaga activitate.

Plecand de la definitia Sistemului Integrat de Administrare si Control, fermierul ar trebui sa depuna o singura cerere, asta insemnand ca baza de date a animalelor si controlul acestora sa fie transferate in mod real la APIA, ceea ce inseamna desfiintarea unui serviciu care suna pompos: Serviciul de Autorizare CNDP si ajutoare specifice comunitare, Masuri de Piata.

Serviciul Economic, cu “recuperare debite” in coada, cel care strange datele si le trimite la Bucuresti pentru calcularea salariilor, platite vesnic cu intarziere, introduce pe serverul central debite prelucrate de serviciul Masuri de sprijin si IT.
Biroul IT: se confrunta cu fisiere neastamparate, cabluri de Internet iesite din mufa sau telefoane de prietenie de la STS si de injuraturi de la fermieri; ar putea fi inlocuit cu o firma externa care face servicii IT. Oricum exista servere plasate in tara care salveaza in timp real toata baza de date in caz de calamitate, iar munca birourilor locale IT nu se mai justifica.

Biroul Inspectii, cota de lapte si supracontrol, cuibusorul de nebunii al sindicalistilor, face sporadic controale la cota de lapte si la modul de distribuire a ajutoarelor din stocurile de interventie ale UE. Oamenii acestui birou sunt cel mai des folositi de Serviciul Controale pe Teren. Concluzia ar fi ca cele doua servicii se pot comasa.
Serviciul Masuri de sprijin si IT, fostul Serviciu IACS, este artizanul platilor catre fermieri din FEGA, FEADR si bugetul national.

Functia de director executiv adjunct nu se justifica atat timp cat directorul executiv poate fi unul care sa stie tot si nu unul care se plimba cu masinile firmei la sindrofiile politice si acasa sau se ocupa de propriile afaceri.
Sa nu uitam de juristi, angajati doar pentru a prelua presedintiile sectiilor de votare din ultimii ani, care nu sunt in stare sa castige procese impotriva celor care folosesc nejustificat fondurile europene, specializandu-se pe contencios administrativ, in confruntare directa cu angajatii agentiei, neascultatori si neinregistrati politic. Acestia pot fi simpli consilieri de executie. Cum se pot apara interesele APIA dintr-un centru judetean, atat timp cat gestionarea fondurilor comunitare se face centralizat?
Socotind o medie de cinci sefi pe centre locale, in fiecare centru judetean, inmultind cu 42 de judete, vom constata ca si acestia, peste 210 persoane, numite politic, pot fi reduse prin comasari de centre locale.

Cei peste 42 de soferi angajati pentru deservirea clientelei politice din agentie trebuie sa plece. Toti cei de la controale pe teren au carnet categoria B, iar daca nu, se gasesc suficienti consilieri care pot conduce masinile institutiei.
Pentru multi dintre consilieri, calculatorul este o necunoscuta. Toti acestia trebuie reevaluati.
Trebuie sa intelegem faptul ca descentralizarea nu inseamna infiintarea unui sereleu local unde se impart functii pe banii actionarilor.
Lasand la o parte referintele mele neacademice, m-as indrepta mai mult spre politicile de restructurare.

Restructurarea reala a APIA poate redirectiona oamenii, aparent nefolositori agentiei in acest moment, catre primarii, unde pot fi consultanti utili comunitatilor locale. Ei pot deveni o interfata intre fermierii care vor sa acceseze fonduri comunitare si agentiile platitoare, astfel incat sa contribuie la o reala dezvoltare rurala. Ministrul Agriculturii isi doreste asa-numitele chioscuri de informare pentru fermieri. Afirm cu toata responsabilitatea ca celor care vor fi restructurati in APIA, trebuie sa li se ofere sansa de a se apropia de locul si de oamenii cu care au lucrat in trecut.
In aceeasi masura, agentia poate fi populata cu oameni tineri, selectionati corect si pe criterii de competitivitate.
Mecanismul descris mai sus este simplu si presupune miscarea personalului, asezarea lui la locul potrivit si nicidecum abandonarea lui.
Astept sugestii din partea cititorilor mei.


Citeste si:


Editorial
O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole. In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt în joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari. S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei). Galceava continua între cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.). O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda. Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa? Mai întai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, în consiliile de administratie. Ori, avem în Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.
Opinii agro-politice
Noua, romanilor, ne place de multe ori sa credem, uitandu-ne la statistici, ca tara noastra este una dintre cele bogate din Uniunea Europeana si ca una dintre bogatiile noastre ar fi agricultura. Ne leganam în iluzia ca am fi fost vreodata "granarul Europei". E drept ca avem o suprafata agricola de 13 milioane de hectare, dintre care 4,5 milioane hectare de pajisti. Aceasta zestre funciara ne situeaza pe locul 7 din cele 28 de state ale UE. Multi par sa fi uitat ca agricultura romaneasca a intrat într-un declin puternic dupa faramitarea marilor exploatatii agricole de tip colectivist. Ei privesc doar catre fermele mari care s-au dezvoltat în ultimii 10-15 ani. Acestea au, într-adevar, performante deosebite. Dar numarul acestor ferme este mic, de doar unu la suta din total. Celelalte 99% sunt ferme de subzistenta. "Dupa ultimul recensamant agricol general reiese ca numai în judetul Vaslui erau aproape 110.000 de exploatatii agricole, din care doar 703 erau exploatatii agricole cu personalitate juridica. Restul, grosul adica, sunt exploatatii de familie, fara personalitate juridica", da exemplu Toader Dima, deputat PSD de Vaslui. Din punctul sau de vedere, fermele mici, de cateva hectare, trebuie ajutate sa se dezvolte. Aceste ferme mici vor putea aduce mai multa plusvaloare daca se vor axa si pe alte domenii decat cultura mare. "A venit vremea ca centrul de greutate sa se mute de la sprijinirea fermelor mari si foarte mari catre sustinerea reala a fermelor mici si medii. Valoarea adaugata mai mare va veni daca aceste ferme se vor îndrepta catre zootehnie, legumicultura, viticultura si pomicultura, care la asemenea dimensiuni aduc valoare sporita fata de cea adusa de cultura cerealelor", adauga deputatul. Toader Dima considera ca fermele de familie au fost si pot fi în continuare solutia rezolvarii eternei "probleme taranesti" cu care se confrunta satul romanesc de doua sute de ani încoace.