Banca este o pravalie care vinde bani, asa cum alte pravalii vand paine ori salam.
Banca da bani pe datorie; "te scrie pe caiet", cum fac unele magazine cu clientii saraci.
Bineînteles, banca nu da bani oricui, pe principiul primul venit, primul servit. Bancherul vrea sa stie totul despre client, sa fie sigur ca, la soroc, vine cu banii înapoi. Orice bancher doreste sa castige, nu sa ramana cu buza umflata.

De la o vreme, unii agricultori se vaita ca banca nu le da bani cu împrumut.
Dar daca lor le-ar cere bani cu împrumut un necunoscut de pe strada, ei i-ar da?
Ai încredere sa împrumuti un om pe care îl cunosti si ai garantii ca îsi plateste datoria. Asa si banca.

Pe de alta parte, si bancile vorbesc mult despre deschiderea lor fata de agricultura. Bancherii evoca faptul ca Romania are un urias potential de dezvoltare în acest sector si trambiteaza sloganuri publicitare cu produsele dedicate special pentru fermieri. Si totusi, din totalul creditelor de la banci, doar 3-4% au fost pentru agricultori.

Sigur, daca esti fermier vechi si ai profit în contabilitate, daca ai ce pune garantie, ai toate sansele sa iei credite atunci cand ai nevoie de bani.

Dar, cei de la banca spun ca multi agricultori nu au o contabilitate credibila. Unii au case si masini scumpe, dar au bilanturi încheiate în rosu, de ani de zile. Ori, asta nu ofera nicio garantie ca solicitantul va rambursa creditul si dobanda. Vin multi fara trecut, care pornesc de la zero, dar îsi propun proiecte mari. Vor sa cumpere sute de hectare, ori sa construiasca grajduri pentru o suta de vaci. Argumentul ca si pamantul, si grajdul raman aici, în tara, nu pleaca nicaieri nu-i în masura sa-i convinga pe bancheri sa le împrumute sume mari.
Banca investeste în afaceri care sa aduca un profit cert, nu în iluzii. Faptul ca solicitantii au proiecte pentru fonduri europene, nu-i un argument. Sunt, în Romania, zeci sau sute de investitii finalizate si prabusite în faliment. Mai spun bancherii ca putini sunt cei care vor credite pentru afaceri mici, de familie.

Adevarul mai adanc e ca, din 1990 încoace, nu a fost stimulat capitalul romanesc. Bancile cu capital autohton au fost lasate de izbeliste si vandute la straini. A fost promovata o legislatie financiara gaunoasa, care sa-i lase pe unii sa fure. Acum cativa ani, la începutul crizei, Banca Nationala s-a împrumutat cu miliarde cu care a ajutat bancile straine, nu investitorii autohtoni.

Ce-ar fi ca statul sa sprijine formarea unei noi Banci Agricole, o societate pe actiuni
cu capital de la fermieri, de la Finante si, eventual, alti actionari minoritari?

G. Ostroveanu