In ultimii ani, norocul a lucrat în favoarea lui Laurentiu Baciu, presedintele LAPAR.
Dar norocul e cum si-l face omul, iar Baciu a stiut sa se aseze în lumina reflectoarelor si sa-si gonfleze imaginea de critic al politicilor agricole bucurestene ori bruxeleze. Omul are o efervescenta interioara adevarata, are mai multe cuvinte decat altii si degaja o forta si o coerenta de necontestat.

Realegerea lui Laurentiu Baciu în fruntea LAPAR a fost, asadar, în firea lucrurilor.
O problema ar fi faptul ca nici un alt coleg din sala nu a dorit macar sa candideze. Daca lumea agricola e atat de linistita, de ce avem doua organizatii, LAPAR si ProAgro?
Exista diferente ideologice între ele?

In fapt, stim de cativa ani ca noi avem în tara doua agriculturi divergente: una, a celor zece mii de societati comerciale agricole, platitoare de impozite si taxe; alta, a celor un milion de mici gospodarii taranesti, a caror fiscalizare merge greu. LAPAR îi aduna si îi reprezinta exclusiv pe primii, pe cei frumosi, destepti si bogati. Asa ca presedintele Baciu n-are de ce sa se uite în ograda celor din sate,
unde s-a adunat saracia acestei tari. Poate si nemunca, si resemnarea profesionala...

Din situatia de latifundiar, Baciu nu prea are ce sa le reproseze politicienilor agrarieni decat accidente, cum a fost întarzierea platii subventiilor. Dupa entuziasmul de acum patru ani, cand îndemna fermierii sa iasa în strada, acum tonul lui s-a îmblanzit, criticile sunt difuze, fara o tinta exact formulata.
E drept ca în Liga nici nu sunt decat cultivatori de cereale. Nu sunt si crescatori. Iar problemele europene au fost la lapte, la carne de porc, la fructe si legume, sectoare de care au avut grija guvernantii sa ne fereasca. Noi importam!

Si totusi, în aceasta atmosfera linistita ca un lac sarat de campie, un fermier spune ca LAPAR ar trebui sa se reinventeze, sa devina... mai organizata!
Munca de organizare de care nu s-au ostenit nici Radulescu, nici Sitaru, nici Baciu.
Presedintele Ligii, oricine ar fi el, are dreptul sa-i ceara ministrului o întrevedere; dar are si datoria sa pregateasca aceasta discutie, cu un dosar temeinic întocmit. Liga trebuie sa aiba juristi ori finantisti bine pregatiti, care sa analizeze problemele. Care sa discute cu functionarii din minister, în amanunt, fiecare act normativ. Cum ar fi, de exemplu, impozitarea subventiei la societatile comerciale.
Liga ar trebui sa aiba un registru al adeziunilor si o contabilitate a cotizatiilor.

Iar daca tot se lauda ca a ajuns în Copa-Cogeca, sa pregateasca oameni care sa participe acolo la problemele puse în discutie, nu doar la protocol. Altfel, presedintele LAPAR tinde sa ajunga ca politicienii nostri cei de toate zilele: vorbesc frumos, dar nu fac nimic!

G. Ostroveanu