Profitul agricol nr.23
13 iunie 2018
Bivolii de supravietuire ai lui Dan Tandea

La ferma lui din Apahida de langa Cluj, Dan Tandea are 500 ha cu niste asociati. Baza lui sta însa în cele 250 de vaci Baltate, dintre care mulge 180. De doi ani ferma este ecologica. Cu sperante, investeste în 50 de bivolite de la care vrea sa vanda produse de ferma.

Cresterea bivolilor nu este un moft pentru Dan Tandea. Face parte din strategia lui de supravietuire ca fermier într-o perioada grea: produsul de nisa va fi un segment pentru cumparatorii informati si cu bani. "Noi avem sanse sa rezistam numai cu produsele de nisa". Are 50 de bivoli. Ii tine ca pe vacile pentru carne. Cu aceleasi ratii. Animale pe cale de disparitie, care dau culoare patriarhala întregii ferme. "Nu-i poezie, ma asigura crescatorul. Am început cu trei puice de bivol. Nu exista carne de vita mai buna decat carnea de manzat de bivol, nu de malac. Eu vand malacii, nu-i tai. Bivolitele nu se preteaza la muls împreuna cu vacile. Nu se suporta unele pe altele. De aceea, ridic un grajd separat pentru ele. Mulsul dureaza aproape dublu, comparativ cu vaca". Primitiva si mama excelenta, bivolita "nu lasa" laptele. Il pastreaza cat poate pentru malac.

Bolile de hodina si produsele de nisa
Cand ajungi în grajdul lor, parca patrunzi în preistorie. Ii tine separat. Bivolii au repulsie fata de vaci si intra imediat în alerta în preajma acestora. Nu întamplator o vaca nu poate fi inseminata cu material seminal de la un bivol. Nici bivolita nu poate fi inseminata cu taur. Mai mult, bivolul romanesc nu poate fi încrucisat cu bivolita africana. Toate încercarile au esuat. Aceasta bizara specificitate a atras atentia specialistilor. Dupa ani lungi de promisiuni, conservarea speciei este subventionata de statul roman.
Vara, Dan Tandea îsi duce bivolii pe pasune. Vrea sa valorifice laptele de bivolita. "In lupta cu industrializarea generalizata, noi avem sanse numai cu produsele de nisa. Industrializarea ne va domina. Oamenii vor sa lucreze cat mai putin si vor dori sa castige si sa petreaca tot mai mult. Au aparut bolile hedonsimului, adica bolile de hodina, bolile de domnie - de trai bun si lucrul tot mai putin. Hodina asta ne va duce într-o fundatura..."
Bivolitele nu sunt violente, chiar daca se manifesta ca mame foarte bune.

Urmasul otelarilor a preferat grajdul
La Dan Tandea în ograda este un amestec de gospodarie patriarhala de familie si de ferma industriala. Omul prefera experimente vechi, pe care le readuce în actualitate. El îsi face si tratamentele pentru vaci, si însamantarile. Stapaneste întreaga tehnologie de crestere a vacilor.
S-a nascut în 1969, la Campia Turzii. Tatal sau avea atunci 280 de oi, porci si un cal. Era printre putinii "turmasi" ramasi la Campia Turzii. "Pasteam oile pe pasunea orasului. Eram trei feciori si o fata. Tata a vandut oile cand am terminat scoala generala. Tata si mama lucrau la Industria Sarmei de la Campia Turzii. Abia cand am plecat în armata, tata a cumparat vaca. Mie, oile mi-s mai dragi".
Dan Tandea a terminat cursurile Liceului Veterinar, a fost tehnician veterinar la complexul de porci din Bontida, apoi la CAP 9 mai Campia Turzii, la o circa veterinara din Cluj. Ulterior, a terminat Facultatea de Medicina Veterinara.
Toti înaintasii lui au fost otelari. Pana si mama sa a lucrat o viata întreaga la otelarie. Doar ea mai traieste. "A tinut vaca pana acum cativa ani. I-am vandut-o si rau am facut... Eu eram singurul legat de agricultura din familie. Bunicul a fost schuster, adica cizmar. Avea magazin satesc în Boldut. Fratele lui mosu? o fost rotar si avea magazin, alt frate era fierar si avea magazin. Tatal lui mosu? a lucrat la fabrica de cuie de la Campia Turzii. Aveau si pamant, dar îl dadeau în arenda. Nu-l lucrau ei. Noi tineam oile pe pamantul mosului, în oras, pe hotarul satului. Nu i le-au luat comunistii. Asa erau randuielile si a scapat cu oile. Din mosi stramosi, au fost mestesugari, fierari si mai tarziu otelari. Bunicii mei din partea mamei au emigrat dupa Primul Razboi Mondial în America. Au lucrat la Detroit ca otelari. A plecat mosu? cu tata-sau si cu fratii. Mosu? s-a întors în 1939 pentru ca acolo îi ardea pe morti, nu-i îngropa. A vrut sa fie îngropat în pamant, nu sa-i arunce cenusa în vant. Ceilalti doi frati ai mosului au ramas în America. Au venit batrani înapoi si au luat pamant. Mosul meu a fost primar în 1950, la colectivizare. Cand a vazut ca nu-i lasa pamantul la colectiv, s-a bagat repede la otelarie. Toti copiii lui au fost otelari. Fratii mosului nu s-au mai întors si nu au avut copii. Unul a avut otelarie la Detroit, iar celalalt a ajuns capitan de vapor. Si-a luat o ferma în Argentina. A murit la începutul anilor ?80. Fratele mai mare al mamei era ofiter la Plopeni, langa Ploiesti, la uzina de munitie. Altul era maistru la otelaria din Campia Turzii. A primit scrisoare din Argentina ca au mostenire acolo. Ei nu au declarat ca au neamuri în strainatate. Cel de la munitie a ajuns la Ploiesti, facea instructie la Facultatea de Petrol si Gaze cu studentele. Celalalt a ajuns maistru la fier vechi, la fel si cel de la otelarie.
Asa erau randuielile. Nimeni nu s-a mai dus sa revendice mostenirea din Argentina. A venit criza politica si acolo...", povesteste Dan Tandea.

Ferma ecologica
A renuntat la vacile Holstein din cauza sensibilitatii acestei rase. Acum are numai Baltate. De doi ani, respecta exigentele fermei ecologice. Chimizeaza culturile numai cu produse acceptate de experti. "Tot mai putini vor fi cei care doresc sa faca aceasta munca în ferma. Si atunci, s-au creat gigantii care produc lapte. Crescatorul mic va disparea fiindca lucratorii vor concedii. Va ramane o nisa de producatori si de consumatori, care vor dori sa continue.
Pentru noi, singura forma de supravietuire raman produsele de nisa. Dar e foarte greu fiindca se dezvolta fermele foarte mari. Vor fi boli infectioase. Generatia mea nu va prinde perioada în care oamenii vor dori sa manance sanatos si, evident, mai scump. Noi ne vom adapta la noile conditii", spune crescatorul.

Siloz din iarba de Sudan
A semanat lucerna si iarba de Sudan, o specie de sorg. Face un amestec de siloz cu acest sorg. Nu necesita chimizare. La 40 kg de seminte la hectar, pe solurile bine îngrasate, aceasta planta creste asa de puternic, încat buruienile nu mai au nicio sansa. O taie de trei ori pe vara într-un an bun, odata cu recoltatul lucernei, si le amesteca. "Am semanat în toamna triticale si secara, din samanta proprie, pentru masa verde. La prima coasa de lucerna le-am amestecat. Apoi seman iarba de Sudan. E primul an cand o fac si vreau sa vad cum merge. Peste doi ani, daca nu merge, pot sa ma întorc la ferma normala. Este un an experimental, e gandirea mea".
Tandea lasa o singura parcela, de 5 hectare, cu porumb. "Vreau sa vad daca mai stiu sa fac cum faceam odata: îl prasesc, îl bilonez ca taranii, cu musuroiul. Din lucerna, iarba de Sudan si triticale iese un siloz foarte bun, cu multe zaharuri. Discuiesc, seman si ma rog la Dumnezeu pentru vreme buna". A vazut ca danezii nu fac siloz din porumb, prefera amestecul de leguminoase cu graminee. Italienii fac siloz de iarba. Seamana iarba toamna. O taie în octombrie, apoi, în martie-aprilie, discuiesc si seamana porumb.

... asa a ramas la vaci
Aici, unde este ferma acum, a fost o livada de 600 de hectare. "La Apahida era sediul fermei pomicole. Dupa ce au venit vremurile astea tulburi rau, domnul Stan, directorul fostei IAS Cluj, a cumparat un CAP. Avea 800 de oi, eu - 130. "Grajdurile astea vor fi pline de vaci si tu vei fi aici sef de ferma", mi-a zis directorul. Ma cunostea. A cumparat si ferma Bogata de la IAS Turda, cu 25 de juninci Baltate cu Negru. M-a sunat sa-mi iau concediu la 1 august ca vin vacile din Austria. Am asteptat un tir de vaci la Floresti si asa am ramas la vaci. A venit alt tir peste trei zile. Din pacate, directorul Stan a murit demult. Eu eram student la medicina veterinara. Nu stiam sa cresc vaci. Ma sfadeam cu zootehnistul ca de ce au viteii diaree, ca silozul era mucegait. Nu ma interesa ca se rupe roata tractorului sau se sparge banda de scos gunoiul. Ma haraiam cu el ca de ce-i gunoi sub vaci. Ei, acum am ajuns sa cresc vacile mele, sa le am pe tate pe cap si sa apreciez munca zootehnistilor", îsi aminteste fermierul Dan Tandea.
Este un amestec de nostalgie si manie în evocarile lui despre începuturile zootehniei noastre libere: "Mare parte din fermierii de pe la noi au fost strungari, ceferisti, sticlari la Turda, mecanici. Istoria i-a dezradacinat din sate si i-a dus la industrializarea comunista si tat istoria i-a întors îndarat. Au crezut ca vaca se creste numai cu tulei, cu fan, da? faina da-ti-o la porci si a mai da Dumnezau iarba la primavara si-om vede. Pana i-am învatat sa faca siloz de porumb, sa faca semifan, a durat mult... "

Strategia de afaceri
A avut multe ganduri, dar socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Si cand a facut primul proiect SAPARD nu era ce credea el, si cand a facut un plan de afaceri, nu a mers. "Haosul nu admite planurile. Este un capitalism salbatic, nu controlat. Legislatia este o harababura. Atunci stiam ca producatorul produce, procesatorul proceseaza, cel care vinde vinde. Pretul laptelui era constant. Procesatorul de-acum vinde lapte unui retailer pe care nu-l intereseaza ce vinde. Atunci aveam respect unul fata de altul. 60% din pret era al producatorului si al procesatorului, iar 40% era al retailerului. Din 60%, 25% era al meu, restul - al procesatorului. Acum, 30-35% este al producatorului si al procesatorului, iar 65-70% al retailerului. Acum, noua ne revine doar 10-12% din tot acest lant".
A accesat un singur SAPARD pentru utilaje: tractoare Claas, prese, cositori, masini de furajat, greble, pluguri. In total, 200.000 de euro. Un francez facea acelasi proiect cu 100.000 de euro pentru ca pe el l-a dat Dumnezeu acolo si pe noi aici. Ferma de vaci de-aici, care a costat 500.000 de euro, pe un francez l-a costat 250.000 de euro. A verificat aceste lucruri si de fiecare data s-a necajit...

Viorel PATRICHI

Mai multe puteti citi in revista
Profitul agricol nr. 27 din 12 iulie 2017

Citeste si: