Profitul agricol nr 18
11 mai 2016
Productia de samanta de porumb din Franta: performanta si calitate

Xavier FOUEILLASSAR,
Arvalis, Institutul francez de cercetari din sectorul vegetal

Semintele de porumb sunt purtatoarele unui patrimoniu genetic care se regenereaza in fiecare an. De calitatea lor biologica depinde germinatia si rasarirea rapida in camp. Tratamentele aplicate la seminte asigura protectia viitoarelor culturi impotriva atacurilor organismelor daunatoare (ciuperci, insecte, pasari). In Franta, toate semintele de porumb destinate semanatului sunt certificate cu exigenta, inainte de comercializare.



O concentratie de tehnologie si de energie

La ce se asteapta producatorii de seminte de porumb atunci cand cumpara semintele pentru loturile de hibridare? Iata cateva raspunsuri:
- La un potential genetic variat, care sa poata fi regenerat permanent;
- La energie germinativa mare, care sa produca plante viguroase;
- La asigurarea unei protectii eficiente impotriva organismelor daunatoare, datorita unei scheme de tratament bine alese;
- La un grad mare de transparenta pe tot ansamblul lantului de productie si de conditionare.

Saizeci de ani de experienta in producerea semintelor de porumb destinate semanatului

Din anul 1950, data aparitiei primilor hibrizi, in Franta, tehnologia de obtinere a hibrizilor de porumb s-a imbunatatit permanent. In prima instanta, semintele de calitate sunt obtinute prin aplicarea corecta a tehnologiilor de cultura in loturile de hibridare. Apoi, incepand cu ziua recoltei, incepe procesul de conditionare a semintelor, pentru a le putea pastra un nivel calitativ ridicat al productiei obtinute in camp. In acest scop, prima operatie este uscarea stiuletilor in bene ventilate, imediat dupa recoltare. Dupa o triere atenta a stiuletilor, are loc uscarea propriu-zisa, la temperaturi scazute, apoi curatarea semintelor batozate, indepartarea boabelor prea usoare sau prea mici si, in fine, calibrarea, in scopul formarii unor loturi omogene.
Pe tot parcursul acestui proces de conditionare sunt efectuate controale de germinatie de catre laboratorul societatii producatoare de seminte.


Nivelul facultatii germinative este garantat

Facultatea germinativa medie a semintelor produse in Franta este foarte ridicata: 96% din seminte germineaza in conditii optime de laborator (intre 25°C si 30°C) si dau o planta viabila. Aceasta valoare este cea care reflecta, in mare parte, potentialul semintelor.
Germinatia ridicata nu garanteaza insa si un nivel ridicat de rasarire in camp, dat fiind faptul ca temperatura, precipitatiile, gradul de tasare a solului si adancimea de semanat sunt factori care pot afecta procentul de rasarire. Trebuie 5 zile la o temperatura constanta de 25°C, pentru ca semintele sa germineze, si mai mult de 10 zile la o temperatura constanta de 12°C.
In conditii mai dificile, la temperaturi sub 10°C, germinatia este incetinita atat de mult, incat efectele frigului pot duce la disfunctii in primele faze de germinare. In acelasi timp, frecventa atacurilor patogenilor poate creste pe durata rasaririi.
Tratamentele cu fungicide aplicate semintelor ofera o buna protectie a acestora in primele stadii de crestere. Pentru a estima comportamentul in conditii nefavorabile de rasarire, s-au pus la punct teste de vigoare, in incercarea de a determina loturile care prezinta un risc de rasarire ridicat.
Vigoarea unui lot de seminte este data de capacitatea semintelor de a germina si de a produce plantule viabile si omogene ca talie, cu rasarire uniforma, chiar si atunci cand conditiile de germinatie nu sunt favorabile.
In cadrul testelor de vigoare, variaza trei parametri: temperatura (de la 8 la 10 °C), cantitatea de apa pe care o au la dispozitie semintele (de la 10% pana la saturatie) si materialul in care sunt asezate semintele (sol, nisip, turba).

Marimea semintelor certificate nu conteaza

Cine nu si-a pus intrebarea daca marimea semintelor (MMB) influenteaza productia?
Pana acum, niciunul dintre testele efectuate nu a putut demonstra faptul ca dimensiunea boabelor ar influenta productia. Daca exista vreo diferenta, ea este intotdeauna inferioara erorii experimentale. Singurul efect indiscutabil al marimii semintelor tine de marimea plantulelor in primele stadii de crestere. Plantulele provenite din boabele mari sunt mai "masive" decat cele rezultate din boabele mici. Ele au un ritm de crestere mai intens, deoarece dispun de o rezerva energetica mai mare, furnizata de amidonul din bob. Acest avantaj nu se observa decat in timpul perioadei in care planta traieste din rezervele nutritive din bob, si anume, pana in stadiul de aproximativ de cinci frunze. In schimb, viteza de dezvoltare (ritmul de aparitie al frunzelor) este identica indiferent de marimea semintelor.

Prezenta impuritatilor este inevitabila, dar continutul lor este foarte mic

Loturile de seminte pot contine doua tipuri de impuritati:
- impuritati fizice, formate din corpuri straine, cum ar fi semintele din alte specii, sparturile, impuritati minerale (pietre, pamant) etc. Acest continut nu trebuie sa depaseasca 2%, fiind garantat prin certificare.
- impuritati varietale: este vorba de boabe rezultate fie din incrucisari cu polenul din afara campului (cunoscute sub denumirea de aberatii), fie dintr-o polenizare a unei linii mama, la care castrarea s-a facut imperfect (cazul autofecundarii). Sa reamintim faptul ca avem un grad de toleranta la castrarea liniilor mama de 5 la mia de panicule inflorite. Din 1996, la semintele produse in Franta, procentul total de impuritati varietale este cuprins intre 0,53 si 1,07%.

Mijloacele de realizare a calitatii semintelor

Calitatea semintelor este rezultanta a doi factori: legislatia stabilita la nivel national, pe de o parte, si structura de organizare creata de administratia publica si de catre protagonistii din sector, pentru a aplica aceasta legislatie, pe de alta parte.
Franta dispune de o legislatie care impune certificarea oficiala a semintelor inainte de comercializarea lor pe teritoriul national.
In afara mijloacelor obligatorii pe care orice stat trebuie sa si le creeze pentru a respecta aceasta legislatie, structura organizatorica creata in Franta de catre stat si de catre cei din sector permite o eficientizare si mai ridicata, care asaza productia franceza de seminte de porumb destinate semanatului printre cele dotate cu un sistem de control recunoscut ca fiind dintre cele mai bune in lume.
Efectiv, normele de calitate practicate de intreprinderile si producatorii din aceasta tara sunt, in general, mai stricte decat regulile legislatiei de baza, atat in ce priveste operatiunile din camp, cat si cele din laboratoare.
Spre exemplu, delegarea activitatilor de inspectie catre actorii din sector, sub supravegherea Serviciului Oficial de Control francez (S.O.C.), a permis cresterea numarului de inspectii oficiale in camp de la 5 (numarul minim cerut de legislatie) la 12 (aplicat in prezent). In plus, metoda notarii culturilor este omologata in sistem ISO 9001 de zece ani si se afla in prezent in curs de acreditare NFEN/CEI 17020, de COFRAC (Comitetul Francez de Acreditare).

Producatorii de seminte isi iau angajamente

Societatile producatoare de seminte care sunt membre in sectiunea referitoare la porumb din Uniunea Franceza a Producatorilor de Seminte (U.F.S.), se angajeaza sa furnizeze seminte de porumb care sa raspunda tuturor cerintelor reglementarilor europene si franceze in privinta organismelor transgenice, care sa le permita si distribuitorilor de seminte sa se conformeze acestora.



Citeste si:


Editorial
O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole. In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt īn joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari. S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei). Galceava continua īntre cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.). O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda. Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa? Mai īntai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, īn consiliile de administratie. Ori, avem īn Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.
Opinii agro-politice
Noua, romanilor, ne place de multe ori sa credem, uitandu-ne la statistici, ca tara noastra este una dintre cele bogate din Uniunea Europeana si ca una dintre bogatiile noastre ar fi agricultura. Ne leganam īn iluzia ca am fi fost vreodata "granarul Europei". E drept ca avem o suprafata agricola de 13 milioane de hectare, dintre care 4,5 milioane hectare de pajisti. Aceasta zestre funciara ne situeaza pe locul 7 din cele 28 de state ale UE. Multi par sa fi uitat ca agricultura romaneasca a intrat īntr-un declin puternic dupa faramitarea marilor exploatatii agricole de tip colectivist. Ei privesc doar catre fermele mari care s-au dezvoltat īn ultimii 10-15 ani. Acestea au, īntr-adevar, performante deosebite. Dar numarul acestor ferme este mic, de doar unu la suta din total. Celelalte 99% sunt ferme de subzistenta. "Dupa ultimul recensamant agricol general reiese ca numai īn judetul Vaslui erau aproape 110.000 de exploatatii agricole, din care doar 703 erau exploatatii agricole cu personalitate juridica. Restul, grosul adica, sunt exploatatii de familie, fara personalitate juridica", da exemplu Toader Dima, deputat PSD de Vaslui. Din punctul sau de vedere, fermele mici, de cateva hectare, trebuie ajutate sa se dezvolte. Aceste ferme mici vor putea aduce mai multa plusvaloare daca se vor axa si pe alte domenii decat cultura mare. "A venit vremea ca centrul de greutate sa se mute de la sprijinirea fermelor mari si foarte mari catre sustinerea reala a fermelor mici si medii. Valoarea adaugata mai mare va veni daca aceste ferme se vor īndrepta catre zootehnie, legumicultura, viticultura si pomicultura, care la asemenea dimensiuni aduc valoare sporita fata de cea adusa de cultura cerealelor", adauga deputatul. Toader Dima considera ca fermele de familie au fost si pot fi īn continuare solutia rezolvarii eternei "probleme taranesti" cu care se confrunta satul romanesc de doua sute de ani īncoace.