Profitul agricol nr.17
22 aprilie 2015
Productia de samanta de porumb din Franta: performanta si calitate

Xavier FOUEILLASSAR,
Arvalis, Institutul francez de cercetari din sectorul vegetal

Semintele de porumb sunt purtatoarele unui patrimoniu genetic care se regenereaza in fiecare an. De calitatea lor biologica depinde germinatia si rasarirea rapida in camp. Tratamentele aplicate la seminte asigura protectia viitoarelor culturi impotriva atacurilor organismelor daunatoare (ciuperci, insecte, pasari). In Franta, toate semintele de porumb destinate semanatului sunt certificate cu exigenta, inainte de comercializare.



O concentratie de tehnologie si de energie

La ce se asteapta producatorii de seminte de porumb atunci cand cumpara semintele pentru loturile de hibridare? Iata cateva raspunsuri:
- La un potential genetic variat, care sa poata fi regenerat permanent;
- La energie germinativa mare, care sa produca plante viguroase;
- La asigurarea unei protectii eficiente impotriva organismelor daunatoare, datorita unei scheme de tratament bine alese;
- La un grad mare de transparenta pe tot ansamblul lantului de productie si de conditionare.

Saizeci de ani de experienta in producerea semintelor de porumb destinate semanatului

Din anul 1950, data aparitiei primilor hibrizi, in Franta, tehnologia de obtinere a hibrizilor de porumb s-a imbunatatit permanent. In prima instanta, semintele de calitate sunt obtinute prin aplicarea corecta a tehnologiilor de cultura in loturile de hibridare. Apoi, incepand cu ziua recoltei, incepe procesul de conditionare a semintelor, pentru a le putea pastra un nivel calitativ ridicat al productiei obtinute in camp. In acest scop, prima operatie este uscarea stiuletilor in bene ventilate, imediat dupa recoltare. Dupa o triere atenta a stiuletilor, are loc uscarea propriu-zisa, la temperaturi scazute, apoi curatarea semintelor batozate, indepartarea boabelor prea usoare sau prea mici si, in fine, calibrarea, in scopul formarii unor loturi omogene.
Pe tot parcursul acestui proces de conditionare sunt efectuate controale de germinatie de catre laboratorul societatii producatoare de seminte.


Nivelul facultatii germinative este garantat

Facultatea germinativa medie a semintelor produse in Franta este foarte ridicata: 96% din seminte germineaza in conditii optime de laborator (intre 25°C si 30°C) si dau o planta viabila. Aceasta valoare este cea care reflecta, in mare parte, potentialul semintelor.
Germinatia ridicata nu garanteaza insa si un nivel ridicat de rasarire in camp, dat fiind faptul ca temperatura, precipitatiile, gradul de tasare a solului si adancimea de semanat sunt factori care pot afecta procentul de rasarire. Trebuie 5 zile la o temperatura constanta de 25°C, pentru ca semintele sa germineze, si mai mult de 10 zile la o temperatura constanta de 12°C.
In conditii mai dificile, la temperaturi sub 10°C, germinatia este incetinita atat de mult, incat efectele frigului pot duce la disfunctii in primele faze de germinare. In acelasi timp, frecventa atacurilor patogenilor poate creste pe durata rasaririi.
Tratamentele cu fungicide aplicate semintelor ofera o buna protectie a acestora in primele stadii de crestere. Pentru a estima comportamentul in conditii nefavorabile de rasarire, s-au pus la punct teste de vigoare, in incercarea de a determina loturile care prezinta un risc de rasarire ridicat.
Vigoarea unui lot de seminte este data de capacitatea semintelor de a germina si de a produce plantule viabile si omogene ca talie, cu rasarire uniforma, chiar si atunci cand conditiile de germinatie nu sunt favorabile.
In cadrul testelor de vigoare, variaza trei parametri: temperatura (de la 8 la 10 °C), cantitatea de apa pe care o au la dispozitie semintele (de la 10% pana la saturatie) si materialul in care sunt asezate semintele (sol, nisip, turba).

Marimea semintelor certificate nu conteaza

Cine nu si-a pus intrebarea daca marimea semintelor (MMB) influenteaza productia?
Pana acum, niciunul dintre testele efectuate nu a putut demonstra faptul ca dimensiunea boabelor ar influenta productia. Daca exista vreo diferenta, ea este intotdeauna inferioara erorii experimentale. Singurul efect indiscutabil al marimii semintelor tine de marimea plantulelor in primele stadii de crestere. Plantulele provenite din boabele mari sunt mai "masive" decat cele rezultate din boabele mici. Ele au un ritm de crestere mai intens, deoarece dispun de o rezerva energetica mai mare, furnizata de amidonul din bob. Acest avantaj nu se observa decat in timpul perioadei in care planta traieste din rezervele nutritive din bob, si anume, pana in stadiul de aproximativ de cinci frunze. In schimb, viteza de dezvoltare (ritmul de aparitie al frunzelor) este identica indiferent de marimea semintelor.

Prezenta impuritatilor este inevitabila, dar continutul lor este foarte mic

Loturile de seminte pot contine doua tipuri de impuritati:
- impuritati fizice, formate din corpuri straine, cum ar fi semintele din alte specii, sparturile, impuritati minerale (pietre, pamant) etc. Acest continut nu trebuie sa depaseasca 2%, fiind garantat prin certificare.
- impuritati varietale: este vorba de boabe rezultate fie din incrucisari cu polenul din afara campului (cunoscute sub denumirea de aberatii), fie dintr-o polenizare a unei linii mama, la care castrarea s-a facut imperfect (cazul autofecundarii). Sa reamintim faptul ca avem un grad de toleranta la castrarea liniilor mama de 5 la mia de panicule inflorite. Din 1996, la semintele produse in Franta, procentul total de impuritati varietale este cuprins intre 0,53 si 1,07%.

Mijloacele de realizare a calitatii semintelor

Calitatea semintelor este rezultanta a doi factori: legislatia stabilita la nivel national, pe de o parte, si structura de organizare creata de administratia publica si de catre protagonistii din sector, pentru a aplica aceasta legislatie, pe de alta parte.
Franta dispune de o legislatie care impune certificarea oficiala a semintelor inainte de comercializarea lor pe teritoriul national.
In afara mijloacelor obligatorii pe care orice stat trebuie sa si le creeze pentru a respecta aceasta legislatie, structura organizatorica creata in Franta de catre stat si de catre cei din sector permite o eficientizare si mai ridicata, care asaza productia franceza de seminte de porumb destinate semanatului printre cele dotate cu un sistem de control recunoscut ca fiind dintre cele mai bune in lume.
Efectiv, normele de calitate practicate de intreprinderile si producatorii din aceasta tara sunt, in general, mai stricte decat regulile legislatiei de baza, atat in ce priveste operatiunile din camp, cat si cele din laboratoare.
Spre exemplu, delegarea activitatilor de inspectie catre actorii din sector, sub supravegherea Serviciului Oficial de Control francez (S.O.C.), a permis cresterea numarului de inspectii oficiale in camp de la 5 (numarul minim cerut de legislatie) la 12 (aplicat in prezent). In plus, metoda notarii culturilor este omologata in sistem ISO 9001 de zece ani si se afla in prezent in curs de acreditare NFEN/CEI 17020, de COFRAC (Comitetul Francez de Acreditare).

Producatorii de seminte isi iau angajamente

Societatile producatoare de seminte care sunt membre in sectiunea referitoare la porumb din Uniunea Franceza a Producatorilor de Seminte (U.F.S.), se angajeaza sa furnizeze seminte de porumb care sa raspunda tuturor cerintelor reglementarilor europene si franceze in privinta organismelor transgenice, care sa le permita si distribuitorilor de seminte sa se conformeze acestora.



Citeste si:


Editorial
Am mai vorbit despre obiceiul vaicarelii la romani. Despre tentatia de a fi bocitoarea satului. Una dintre temele vaicarite foarte des în ultima vreme este formarea Camerelor agricole. Intrebarea este: ce ne asteptam sa fie aceste organizatii asa-zis "ale fermierilor"? Ar fi putut ele sa ia locul organizatiilor profesionale? Sa înlocuiasca LAPAR ori FCBR? Putin probabil! Aceste organizatii s-au nascut natural, fara o lege speciala de la Parlament. Aceste organizatii profesionale s-au rodat, au selectat lideri autentici, ca Baciu ori Franc. Si Liga Agricultorilor (Mari), si Federatia Crescatorilor s-au calit în lupta cu oficialitatile. Abia cand au intrat în opozitie au vazut daca au sau nu ceva de spus. Sunt, pana acum, cincisprezece Camere agricole judetene alese (mai mult sau mai putin). Ce au facut ele pe plan local pentru agricultori? Dar la nivel national? Ce drepturi au aparat? Asa cum a diagnosticat un studiu acum cativa ani, Romania are doua agriculturi, divergente. Una, a fermierilor (mai degraba investitori în agricultura) cu ferme relativ mari, performante. In general, acesti fermieri sunt oameni înstariti (sa nu zicem bogati), cu vigoare sociala, cu o informatie profesionala peste medie, foarte multi chiar cu studii universitare agricole. Cealalta, a taranilor (as spune a locuitorilor satului) cu proprietati relativ modeste. Acesti oameni muncesc mult si castiga putin din agricultura; nu au exercitiu social, nu au informatie profesionala si nu sunt obisnuiti sa o caute în carti ori reviste agricole. Intre aceste doua categorii de agricultori exista o prapastie care nu poate fi trecuta. Ale cui sa fie Camerele agricole? Ale celor mari ori ale celor mici? Cine pe cine sa conduca?
Fost si viitor ministru
Noul TVA, de 9%, ridica o dezbatere publica foarte mare. Este un lucru bun sau unul rau? Se poate adopta atat de repede? Raspunsurile la aceste întrebari vin în functie de pozitia din care privim situatia. Din postura unui fermier, te gandesti ca vinzi cu 15% mai ieftin marfa, în timp ce toate inputurile au TVA de 24%. In pretul real, acest lucru nu este o problema, pentru ca în contabilitate se lucreaza cu cifrele nete, fara TVA. Dar în cash-flow-ul de zi cu zi, 15% mai putin din banii pe care îi rulezi reprezinta un handicap de finantare. Dar, este si o parte buna. Pentru fermieri, exista posibilitatea de a vinde mai mult. Este adevarat ca pentru acestia este mai important sa vanda marfa, nu se pune problema ca nu ar avea unde sa o vanda. Nu este ca în retail, unde competitia este de a vinde mai mult. Fermierul vinde oricum toata marfa si o crestere a consumului nu se simte. Nu în mod real; dar în mod direct, da. Pentru ca noi avem astazi o piata împartita pe doua componente: export si intern. Piata interna este destul de constanta de cativa ani si este destul de limitata si în ceea ce înseamna TVA. Din punctul meu de vedere, odata cu aceasta masura, se va produce mai multa carne de porc pentru piata interna, pentru ca vor disparea foarte multi evazionisti, iar aprovizionarea de pe piata interna va fi mult mai mare. Caci pana acum se faceau importuri în conditii suspecte. Mai multa carne de porc produsa poate sa însemne si mai multe cereale consumate. Deci, în final, se ajunge la o crestere a consumului. Poate ca nu anul acesta, dar, în mod sigur în 2-3 ani, la asta va duce. Iar piata va fi una mult mai sanatoasa.