Profitul agricol nr. 11
23 martie 2016
Productia de samanta de porumb din Franta: performanta si calitate

Xavier FOUEILLASSAR,
Arvalis, Institutul francez de cercetari din sectorul vegetal

Semintele de porumb sunt purtatoarele unui patrimoniu genetic care se regenereaza in fiecare an. De calitatea lor biologica depinde germinatia si rasarirea rapida in camp. Tratamentele aplicate la seminte asigura protectia viitoarelor culturi impotriva atacurilor organismelor daunatoare (ciuperci, insecte, pasari). In Franta, toate semintele de porumb destinate semanatului sunt certificate cu exigenta, inainte de comercializare.



O concentratie de tehnologie si de energie

La ce se asteapta producatorii de seminte de porumb atunci cand cumpara semintele pentru loturile de hibridare? Iata cateva raspunsuri:
- La un potential genetic variat, care sa poata fi regenerat permanent;
- La energie germinativa mare, care sa produca plante viguroase;
- La asigurarea unei protectii eficiente impotriva organismelor daunatoare, datorita unei scheme de tratament bine alese;
- La un grad mare de transparenta pe tot ansamblul lantului de productie si de conditionare.

Saizeci de ani de experienta in producerea semintelor de porumb destinate semanatului

Din anul 1950, data aparitiei primilor hibrizi, in Franta, tehnologia de obtinere a hibrizilor de porumb s-a imbunatatit permanent. In prima instanta, semintele de calitate sunt obtinute prin aplicarea corecta a tehnologiilor de cultura in loturile de hibridare. Apoi, incepand cu ziua recoltei, incepe procesul de conditionare a semintelor, pentru a le putea pastra un nivel calitativ ridicat al productiei obtinute in camp. In acest scop, prima operatie este uscarea stiuletilor in bene ventilate, imediat dupa recoltare. Dupa o triere atenta a stiuletilor, are loc uscarea propriu-zisa, la temperaturi scazute, apoi curatarea semintelor batozate, indepartarea boabelor prea usoare sau prea mici si, in fine, calibrarea, in scopul formarii unor loturi omogene.
Pe tot parcursul acestui proces de conditionare sunt efectuate controale de germinatie de catre laboratorul societatii producatoare de seminte.


Nivelul facultatii germinative este garantat

Facultatea germinativa medie a semintelor produse in Franta este foarte ridicata: 96% din seminte germineaza in conditii optime de laborator (intre 25°C si 30°C) si dau o planta viabila. Aceasta valoare este cea care reflecta, in mare parte, potentialul semintelor.
Germinatia ridicata nu garanteaza insa si un nivel ridicat de rasarire in camp, dat fiind faptul ca temperatura, precipitatiile, gradul de tasare a solului si adancimea de semanat sunt factori care pot afecta procentul de rasarire. Trebuie 5 zile la o temperatura constanta de 25°C, pentru ca semintele sa germineze, si mai mult de 10 zile la o temperatura constanta de 12°C.
In conditii mai dificile, la temperaturi sub 10°C, germinatia este incetinita atat de mult, incat efectele frigului pot duce la disfunctii in primele faze de germinare. In acelasi timp, frecventa atacurilor patogenilor poate creste pe durata rasaririi.
Tratamentele cu fungicide aplicate semintelor ofera o buna protectie a acestora in primele stadii de crestere. Pentru a estima comportamentul in conditii nefavorabile de rasarire, s-au pus la punct teste de vigoare, in incercarea de a determina loturile care prezinta un risc de rasarire ridicat.
Vigoarea unui lot de seminte este data de capacitatea semintelor de a germina si de a produce plantule viabile si omogene ca talie, cu rasarire uniforma, chiar si atunci cand conditiile de germinatie nu sunt favorabile.
In cadrul testelor de vigoare, variaza trei parametri: temperatura (de la 8 la 10 °C), cantitatea de apa pe care o au la dispozitie semintele (de la 10% pana la saturatie) si materialul in care sunt asezate semintele (sol, nisip, turba).

Marimea semintelor certificate nu conteaza

Cine nu si-a pus intrebarea daca marimea semintelor (MMB) influenteaza productia?
Pana acum, niciunul dintre testele efectuate nu a putut demonstra faptul ca dimensiunea boabelor ar influenta productia. Daca exista vreo diferenta, ea este intotdeauna inferioara erorii experimentale. Singurul efect indiscutabil al marimii semintelor tine de marimea plantulelor in primele stadii de crestere. Plantulele provenite din boabele mari sunt mai "masive" decat cele rezultate din boabele mici. Ele au un ritm de crestere mai intens, deoarece dispun de o rezerva energetica mai mare, furnizata de amidonul din bob. Acest avantaj nu se observa decat in timpul perioadei in care planta traieste din rezervele nutritive din bob, si anume, pana in stadiul de aproximativ de cinci frunze. In schimb, viteza de dezvoltare (ritmul de aparitie al frunzelor) este identica indiferent de marimea semintelor.

Prezenta impuritatilor este inevitabila, dar continutul lor este foarte mic

Loturile de seminte pot contine doua tipuri de impuritati:
- impuritati fizice, formate din corpuri straine, cum ar fi semintele din alte specii, sparturile, impuritati minerale (pietre, pamant) etc. Acest continut nu trebuie sa depaseasca 2%, fiind garantat prin certificare.
- impuritati varietale: este vorba de boabe rezultate fie din incrucisari cu polenul din afara campului (cunoscute sub denumirea de aberatii), fie dintr-o polenizare a unei linii mama, la care castrarea s-a facut imperfect (cazul autofecundarii). Sa reamintim faptul ca avem un grad de toleranta la castrarea liniilor mama de 5 la mia de panicule inflorite. Din 1996, la semintele produse in Franta, procentul total de impuritati varietale este cuprins intre 0,53 si 1,07%.

Mijloacele de realizare a calitatii semintelor

Calitatea semintelor este rezultanta a doi factori: legislatia stabilita la nivel national, pe de o parte, si structura de organizare creata de administratia publica si de catre protagonistii din sector, pentru a aplica aceasta legislatie, pe de alta parte.
Franta dispune de o legislatie care impune certificarea oficiala a semintelor inainte de comercializarea lor pe teritoriul national.
In afara mijloacelor obligatorii pe care orice stat trebuie sa si le creeze pentru a respecta aceasta legislatie, structura organizatorica creata in Franta de catre stat si de catre cei din sector permite o eficientizare si mai ridicata, care asaza productia franceza de seminte de porumb destinate semanatului printre cele dotate cu un sistem de control recunoscut ca fiind dintre cele mai bune in lume.
Efectiv, normele de calitate practicate de intreprinderile si producatorii din aceasta tara sunt, in general, mai stricte decat regulile legislatiei de baza, atat in ce priveste operatiunile din camp, cat si cele din laboratoare.
Spre exemplu, delegarea activitatilor de inspectie catre actorii din sector, sub supravegherea Serviciului Oficial de Control francez (S.O.C.), a permis cresterea numarului de inspectii oficiale in camp de la 5 (numarul minim cerut de legislatie) la 12 (aplicat in prezent). In plus, metoda notarii culturilor este omologata in sistem ISO 9001 de zece ani si se afla in prezent in curs de acreditare NFEN/CEI 17020, de COFRAC (Comitetul Francez de Acreditare).

Producatorii de seminte isi iau angajamente

Societatile producatoare de seminte care sunt membre in sectiunea referitoare la porumb din Uniunea Franceza a Producatorilor de Seminte (U.F.S.), se angajeaza sa furnizeze seminte de porumb care sa raspunda tuturor cerintelor reglementarilor europene si franceze in privinta organismelor transgenice, care sa le permita si distribuitorilor de seminte sa se conformeze acestora.



Citeste si:


Editorial
Pe 14 martie, Peter Baader, expert antifrauda al DG Agri, a venit la Bucuresti. A fost invitat de AFIR, în încercarea de a lamuri problema conditiilor artificiale din PNDR. In tara, Baader era vazut drept autorul moral al Ghidului cu conditiile artificiale. Oficialul european a precizat ca CE nu a cerut în mod expres Romaniei sa creeze un asemenea ghid. In perioada 2012-2013, în urma unor seminarii la nivel european, Comisia a facut recomandarea sa se elaboreze un ghid de bune practici. Nu unul al conditiilor artificiale! Recomandarea nu a vizat doar tara noastra, ci toate statele membre UE. Romanii, mai catolici decat Papa, l-au facut. Ce-i drept, ceva mai tarziu, prin 2015. Functionarii AFIR l-au luat drept litera de lege, desi el nu avea temei legal. Ca atare, fermierii s-au trezit ca trebuie sa dea înapoi banii primiti pe masuri din PNDR, desi aveau proiecte pentru care implementarea a început anterior aparitiei acestui ghid. Unii spun ca asta s-ar fi întamplat din cauza unui soi de exces de zel al functionarilor AFIR. Printr-o scrisoare deschisa catre ministrul Agriculturii, Pro Agro cere demiterea functionarilor vinovati. Dar, poate ca nu trebuie data vina numai pe Acarul Paun. Ar trebui vazut cine si-a pus semnatura, de fapt, pe acest ghid. Unele voci sustin ca l-ar fi facut George Turtoi, la acea vreme secretar de stat, dar ca acesta ar da vina pe actualul ministru Achim Irimescu, la acea vreme tot secretar de stat si el. Oficialii AFIR înca în functie sustin ca ghidul a fost facut de Agentie, tinand cont de regulamentul de audit al Comisiei Europene. Director atunci era David Eugen Popescu.
Opinii agro-politice
In urma cu doi ani, calendarul înfiintarii Camerelor Agricole din Romania a fost dat peste cap, invocandu-se teama de politizare. In prezent, atat ministrul Achim Irimescu, cat si premierul Dacian Ciolos au pe lista de prioritati modificarea legislatiei în domeniu. Pentru realizarea Camerelor Agricole se tot invoca modelul francez. Mai aproape, vecinii nostri din Ungaria au si ei o astfel de structura. "Camera Agricola maghiara este o organizatie «semi-guvernamentala», avand interferente puternice cu zona politica. De exemplu, presedintele Camerei este deputat, unul dintre vicepresedinti este secretarul de stat pe dezvoltare rurala din Ministerul Agriculturii. Directorul general al Camerei, subordonat direct presedintelui ales, este înalt functionar public. Personalul care se ocupa de problemele de administratie publica trebuie selectat tot din randul functionarilor publici", ne-a explicat Barna Tŕnczos, punctand ca nu este sustinatorul unui astfel de model. "Nu-mi place ideea ca politicul sa aiba asa un control mare asupra Camerelor." Calitatea de membru al Camerei Agricole din Ungaria se dobandeste prin înregistrarea unei societati cu profil agricol sau agro-alimentar la Registrul Comertului, prin dobandirea calitatii de fermier, prin eliberarea atestatului de producator. In mod similar, calitatea se pierde prin dizolvarea societatii, decesul fermierului sau încetarea activitatii agricole sau a productiei. "Este un sistem interesant, poate chiar ciudat. Desi exista o asa-zisa înscriere în Camera Agricola, o înregistrare a fermierului, aceasta nu este o optiune, este o obligatie. Si chiar daca fermierul nu se înscrie, cotizatia de membru tot trebuie platita. Iar daca nu se achita suma stabilita prin statutul Camerei, ea poate fi executata prin Fiscul unguresc, deoarece este asimilata impozitelor si taxelor", remarca senatorul. Statul trebuie sa asigure finantarea pentru serviciile publice stabilite în sarcina Camerei, bugetul acesteia fiind completat din cotizatiile obligatorii platite de membri, din contravaloarea serviciilor prestate de Camera. Cotizatia se calculeaza proportional cu cifra de afaceri. "Desi sistemul de finantare este unul mixt - buget de stat si cotizatii - daca asimilam cotizatia cu taxele si impozitele, putem spune ca statul asigura 100% finantarea Camerei", considera Barna Tŕnczos.