Profitul agricol nr. 31
5 august 2015
Fertilizarea si controlul buruienilor la porumb

Horia-Victor HALMAJAN

Spre deosebire de alti ani, in care ingrasamintele chimice erau prohibitive, anul acesta, datorita unor preturi favorabile, putem spera la productii mari si mai profitabile. Multi fermieri au posibilitatea sa fertilizeze. In afara de marimea dozelor, conteaza momentul aplicarii ingrasamintelor.

Alexandru Gheorghe (Ciulnita, judetul Ialomita), fertilizeaza porumbul in stil american! Deoarece nu s-au observat diferente de productie semnificative pe solurile fertile, intre epocile de fertilizare cu azot, majoritatea fermierilor americani aplica intreaga cantitate de ingrasaminte cu putin timp inainte de semanat.

Prin doua treceri, Alexandru Gheorghe a aplicat atat ingrasamintele binare (100-150 kg/ha cu compozitia 18/46/ 0), cat si azotul (250-300 kg de uree/ha). Cu exceptia potasiului, pe care nu-l aplica, Alexandru Gheorghe foloseste aceleasi doze de azot si fosfor ca si fermierii americani din partea de vest a Cordonului Porumbului. Drept urmare, in anii favorabili, si productiile sunt comparabile (11 t/ha, productia medie in 2010). Aceasta este o varianta tehnologica ce necesita mai mult timp in perioada semanatului, dar simplifica controlul buruienilor. Nemaiavand nevoie de fertilizarea faziala, facuta odata cu prasitul, foloseste numai erbicide aplicate in postemergenta.
Pentru 10-14 t/ha, Mihai Budai (Diosig, judetul Bihor) foloseste o tehnologie proprie: Odata cu semanatul, la 10-12 cm adancime, aplica in zona randului de seminte cca 250 kg ingrasaminte starter, cu mult fosfor, de tipul 10/30/0. In vegetatie, la prima prasila (2-4 frunze), fertilizeaza cu 150 kg azotat de amoniu, iar la a doua prasila (7-8 frunze), foloseste 150 kg uree.

In anii ploiosi, cum a fost 2010, foloseste pe 25-30% din suprafata un erbicid preemergent, de top, cum ar fi Adengo. Cand sunt sole infestate cu costrei din rizomi, foloseste pachetul Rekord (Kelvin Top, in doze mari, de 1,4-1,5 l/ha) si Cambio, impotriva dicotilelor. Cand costreiul provine din seminte, foloseste Stellar, un erbicid pe care-l apreciaza in mod deosebit, cu perioada de aplicare intre 3-6 frunze.

Dan Herteg (Semlac, judetul Arad), este adeptul fertilizarii starter; a aplicat in acest an 200 kg de ingrasaminte complexe 27/13,5/0, odata cu semanatul. Plasarea ingrasamintelor langa boabele de porumb mareste considerabil eficienta fertilizarii, astfel incat, de regula, productia de porumb depaseste 8 t/ha chiar daca dozele de ingrasaminte nu sunt mari.

Cand porumbul are 5 frunze, aplica un amestec de erbicide format din nicosulfuron 1 l/ha, impreuna cu Mustang 0,4 l/ha.
La doua saptamani de la erbicidare, odata cu prasila, fertilizeaza cu 160 kg de azotat de amoniu. Prasitul il efectueaza in 5-6 zile si il termina inainte ca porumbul sa formeze a zecea frunza.

Aurel Placinschi (Tiganasi, judetul Iasi) aplica ingrasamintele in toate etapele recomandate: in toamna (fertilizarea de baza), inainte de semanat, la semanat cu semanatoarea echipata cu module pentru fertilizare sau odata cu prasilele (pe 10% din suprafata). Deoarece exista diferente destul de mari intre sole, tehnologiile sunt adaptate pentru fiecare parcela. De aceea, si controlul buruienilor se face dupa necesitati: de la o singura aplicare preemergenta, la erbicidari in postemrgenta, insotite de prasile.

Ion Ionita (Roata, judetul Giurgiu) foloseste o tehnologie specifica sistemului de lucrari minime (fara aratura), care ii asigura productii de 7-8 tone/ha in anii favorabili. Fertilizeaza numai la semanat, incorporand intreaga cantitate de ingrasaminte (150 kg uree in amestec cu 200 kg ingrasaminte complexe de tipul 20/20/0), langa rand. La cateva zile de la semanat, a erbicidat cu glifosat.

In vegetatie, foloseste Equip sau un erbicid pe baza de nicosulfuron, impotriva costreiului si a celorlalte monocotile. Cand este cazul, utilizeaza si erbicide impotriva dicotilelor.
Trebuie remarcat si efectul mulciului (mai ales cel de porumb), in reducerea imburuienarii.



Citeste si:


Fost si viitor ministru
In acest an, în Romania am întalnit doua situatii total diferite legate de ceea ce înseamna îmbunatatiri funciare. In ianuarie-martie, principala problema a fost cea a excesului de apa pe teren, pentru care erau necesare inclusiv modificari legislative astfel încat fermierii sa poata avea sprijinul autoritatilor locale în a transfera apa din teren înapoi în canale. Acum, în vara, ne-am întalnit cu vechea problema a secetei, care a afectat mai ales zone din Moldova si Oltenia, cu implicatii serioase în productivitate. Asta arata din nou ca, într-un fel sau altul, suntem în urma ca Administratie cu ceea ce înseamna pregatirea unei infrastructuri moderne care sa poata asigura si preluarea excesului de apa si satisfacerea necesarului de apa la plante atunci cand este necesar. Din pacate, infrastructura este o problema complicata, pe care nu o poti rezolva de la un an la altul. Vorbim frecvent de strategiile prin care sa asiguram rezolvarea problemei legate de apa, vorbim si de un suport al politicilor europene- planul Juncker, prin care mari investitii îsi pot aduce contributia. Toate acestea sunt elemente de durata, care trebuie sa aiba în spate master-planuri complicate si care de foarte multe ori genereaza frustrarea unei discutii interminabile. In foarte multe locuri din tara sunt fermieri care au reusit sa faca foraje si sa irige cu apa din subteran. Cred ca ar trebui învatat de la acestia si aplicat acest model la nivel national, cu suportul financiar al statului. Tot în acest fel si-au rezolvat problemele si Spania sau Portugalia, doua tari unde agricultura se face într-un climat mult mai complicat decat în Romania. Asta înseamna ca nu trebuie sa reinventam noi roata.