Profitul agricol nr.17
22 aprilie 2015
Fertilizarea si controlul buruienilor la porumb

Horia-Victor HALMAJAN

Spre deosebire de alti ani, in care ingrasamintele chimice erau prohibitive, anul acesta, datorita unor preturi favorabile, putem spera la productii mari si mai profitabile. Multi fermieri au posibilitatea sa fertilizeze. In afara de marimea dozelor, conteaza momentul aplicarii ingrasamintelor.

Alexandru Gheorghe (Ciulnita, judetul Ialomita), fertilizeaza porumbul in stil american! Deoarece nu s-au observat diferente de productie semnificative pe solurile fertile, intre epocile de fertilizare cu azot, majoritatea fermierilor americani aplica intreaga cantitate de ingrasaminte cu putin timp inainte de semanat.

Prin doua treceri, Alexandru Gheorghe a aplicat atat ingrasamintele binare (100-150 kg/ha cu compozitia 18/46/ 0), cat si azotul (250-300 kg de uree/ha). Cu exceptia potasiului, pe care nu-l aplica, Alexandru Gheorghe foloseste aceleasi doze de azot si fosfor ca si fermierii americani din partea de vest a Cordonului Porumbului. Drept urmare, in anii favorabili, si productiile sunt comparabile (11 t/ha, productia medie in 2010). Aceasta este o varianta tehnologica ce necesita mai mult timp in perioada semanatului, dar simplifica controlul buruienilor. Nemaiavand nevoie de fertilizarea faziala, facuta odata cu prasitul, foloseste numai erbicide aplicate in postemergenta.
Pentru 10-14 t/ha, Mihai Budai (Diosig, judetul Bihor) foloseste o tehnologie proprie: Odata cu semanatul, la 10-12 cm adancime, aplica in zona randului de seminte cca 250 kg ingrasaminte starter, cu mult fosfor, de tipul 10/30/0. In vegetatie, la prima prasila (2-4 frunze), fertilizeaza cu 150 kg azotat de amoniu, iar la a doua prasila (7-8 frunze), foloseste 150 kg uree.

In anii ploiosi, cum a fost 2010, foloseste pe 25-30% din suprafata un erbicid preemergent, de top, cum ar fi Adengo. Cand sunt sole infestate cu costrei din rizomi, foloseste pachetul Rekord (Kelvin Top, in doze mari, de 1,4-1,5 l/ha) si Cambio, impotriva dicotilelor. Cand costreiul provine din seminte, foloseste Stellar, un erbicid pe care-l apreciaza in mod deosebit, cu perioada de aplicare intre 3-6 frunze.

Dan Herteg (Semlac, judetul Arad), este adeptul fertilizarii starter; a aplicat in acest an 200 kg de ingrasaminte complexe 27/13,5/0, odata cu semanatul. Plasarea ingrasamintelor langa boabele de porumb mareste considerabil eficienta fertilizarii, astfel incat, de regula, productia de porumb depaseste 8 t/ha chiar daca dozele de ingrasaminte nu sunt mari.

Cand porumbul are 5 frunze, aplica un amestec de erbicide format din nicosulfuron 1 l/ha, impreuna cu Mustang 0,4 l/ha.
La doua saptamani de la erbicidare, odata cu prasila, fertilizeaza cu 160 kg de azotat de amoniu. Prasitul il efectueaza in 5-6 zile si il termina inainte ca porumbul sa formeze a zecea frunza.

Aurel Placinschi (Tiganasi, judetul Iasi) aplica ingrasamintele in toate etapele recomandate: in toamna (fertilizarea de baza), inainte de semanat, la semanat cu semanatoarea echipata cu module pentru fertilizare sau odata cu prasilele (pe 10% din suprafata). Deoarece exista diferente destul de mari intre sole, tehnologiile sunt adaptate pentru fiecare parcela. De aceea, si controlul buruienilor se face dupa necesitati: de la o singura aplicare preemergenta, la erbicidari in postemrgenta, insotite de prasile.

Ion Ionita (Roata, judetul Giurgiu) foloseste o tehnologie specifica sistemului de lucrari minime (fara aratura), care ii asigura productii de 7-8 tone/ha in anii favorabili. Fertilizeaza numai la semanat, incorporand intreaga cantitate de ingrasaminte (150 kg uree in amestec cu 200 kg ingrasaminte complexe de tipul 20/20/0), langa rand. La cateva zile de la semanat, a erbicidat cu glifosat.

In vegetatie, foloseste Equip sau un erbicid pe baza de nicosulfuron, impotriva costreiului si a celorlalte monocotile. Cand este cazul, utilizeaza si erbicide impotriva dicotilelor.
Trebuie remarcat si efectul mulciului (mai ales cel de porumb), in reducerea imburuienarii.



Citeste si:


Editorial
Am mai vorbit despre obiceiul vaicarelii la romani. Despre tentatia de a fi bocitoarea satului. Una dintre temele vaicarite foarte des în ultima vreme este formarea Camerelor agricole. Intrebarea este: ce ne asteptam sa fie aceste organizatii asa-zis "ale fermierilor"? Ar fi putut ele sa ia locul organizatiilor profesionale? Sa înlocuiasca LAPAR ori FCBR? Putin probabil! Aceste organizatii s-au nascut natural, fara o lege speciala de la Parlament. Aceste organizatii profesionale s-au rodat, au selectat lideri autentici, ca Baciu ori Franc. Si Liga Agricultorilor (Mari), si Federatia Crescatorilor s-au calit în lupta cu oficialitatile. Abia cand au intrat în opozitie au vazut daca au sau nu ceva de spus. Sunt, pana acum, cincisprezece Camere agricole judetene alese (mai mult sau mai putin). Ce au facut ele pe plan local pentru agricultori? Dar la nivel national? Ce drepturi au aparat? Asa cum a diagnosticat un studiu acum cativa ani, Romania are doua agriculturi, divergente. Una, a fermierilor (mai degraba investitori în agricultura) cu ferme relativ mari, performante. In general, acesti fermieri sunt oameni înstariti (sa nu zicem bogati), cu vigoare sociala, cu o informatie profesionala peste medie, foarte multi chiar cu studii universitare agricole. Cealalta, a taranilor (as spune a locuitorilor satului) cu proprietati relativ modeste. Acesti oameni muncesc mult si castiga putin din agricultura; nu au exercitiu social, nu au informatie profesionala si nu sunt obisnuiti sa o caute în carti ori reviste agricole. Intre aceste doua categorii de agricultori exista o prapastie care nu poate fi trecuta. Ale cui sa fie Camerele agricole? Ale celor mari ori ale celor mici? Cine pe cine sa conduca?
Fost si viitor ministru
Noul TVA, de 9%, ridica o dezbatere publica foarte mare. Este un lucru bun sau unul rau? Se poate adopta atat de repede? Raspunsurile la aceste întrebari vin în functie de pozitia din care privim situatia. Din postura unui fermier, te gandesti ca vinzi cu 15% mai ieftin marfa, în timp ce toate inputurile au TVA de 24%. In pretul real, acest lucru nu este o problema, pentru ca în contabilitate se lucreaza cu cifrele nete, fara TVA. Dar în cash-flow-ul de zi cu zi, 15% mai putin din banii pe care îi rulezi reprezinta un handicap de finantare. Dar, este si o parte buna. Pentru fermieri, exista posibilitatea de a vinde mai mult. Este adevarat ca pentru acestia este mai important sa vanda marfa, nu se pune problema ca nu ar avea unde sa o vanda. Nu este ca în retail, unde competitia este de a vinde mai mult. Fermierul vinde oricum toata marfa si o crestere a consumului nu se simte. Nu în mod real; dar în mod direct, da. Pentru ca noi avem astazi o piata împartita pe doua componente: export si intern. Piata interna este destul de constanta de cativa ani si este destul de limitata si în ceea ce înseamna TVA. Din punctul meu de vedere, odata cu aceasta masura, se va produce mai multa carne de porc pentru piata interna, pentru ca vor disparea foarte multi evazionisti, iar aprovizionarea de pe piata interna va fi mult mai mare. Caci pana acum se faceau importuri în conditii suspecte. Mai multa carne de porc produsa poate sa însemne si mai multe cereale consumate. Deci, în final, se ajunge la o crestere a consumului. Poate ca nu anul acesta, dar, în mod sigur în 2-3 ani, la asta va duce. Iar piata va fi una mult mai sanatoasa.