Invitat in prezidiu la deschiderea sesiunii stiintifice a Facultatii de Agricultura din Bucuresti, profesorul Mihai Dumitru, directorul Institutului de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, a avut o interventie de efect, bruscand sala cu afirmatia: "Rolul cercetarii nu este acela de a lucra pentru straini!"
La prima vedere, expresia folosita de Mihai Dumitru ar putea parea un sablon din categoria "noi nu ne vindem tara". Dar, la o privire mai atenta, in cuvintele sale simtim conotatii dureroase. Profesorul Mihai Dumitru se refera la faptul ca, in goana dupa criterii care ierarhizeaza o anume competenta la nivel mondial, cum ar fi, de exemplu, publicarea in reviste bine cotate, foarte multi cercetatori romani scriu mai ales in limbi straine. Eventual, in reviste de peste hotare. Si, atunci, ajungem in situatia ca banii de la buget sa fie utilizati pentru ca toti cercetatorii romani sa furnizeze informatii pentru cititorii din strainatate. Cei care publica pentru "piata romaneasca" sunt mai slab cotati. In schimb, cei care publica in strainatate sunt supraevaluati. Si, astfel, cei care finanteaza cercetarea (contribuabilii romani), nu beneficiaza in mod direct de rezultatele obtinute.
In mod cert, nu putem sa nu tinem seama de impactul pe plan international pe care trebuie sa-l aiba cercetarea din Romania. Dar trebuie sa fie un echilibru intre temele de cercetare pentru diseminare in tara si cele publicate in/pentru strainatate?
Sau poate e mai bine asa? Prin canalizarea eforturilor spre publicatiile internationale, se reduce intr-o oarecare masura bruiajul informational. Recent, la o emisiune televizata, Costel Caras, presedintele Sindicatului Crescatorilor de Bovine, se plangea ca informatiile utile fermierilor performanti sunt greu de gasit in noianul de publicatii inutile existente (carti, tratate, tiparituri "gen ANCA").
Intrebarea care ramane este alta: cine face cercetare eficienta pentru fermieri? Se pare ca raspunsul adevarat va fi greu de dat (si de acceptat!): cei care vor fi platiti de catre fermieri! Fermierii nu trebuie sa astepte ca problemele lor sa trezeasca interesul unor cercetatori. Daca vor sa aiba informatii utile, ei trebuie sa comande studii si cercetari! Si nu neaparat institutelor de cercetare sau universitatilor. Noi n-am vorbit suficient despre privatizarea cercetarii agricole.
In timp ce unii dintre cercetatorii romani nu sunt interesati sa-si faca cunoscute rezultatele fermierilor, ci mai ales sa publice ceva interesant in limba engleza, strainii vin sa ocupe locul ramas liber. Am vazut recent oferta de cercetare/extensie a unor firme private din alte tari, prezente la Agri Planta. Cu cateva ajustari de limbaj (se folosesc uneori alti termeni decat cei cu care sunt obisnuiti romanii), solutiile gasite de cercetatorii de la Braunschweig (Germania) sau de la Arvalis (Franta), ar putea sa aiba succes si in Romania.
In timp ce unii dintre cercetatorii nostri scriu pentru CV-uri personale ori institutionale, altii, cu pretentii stiintifice mai mici, publica pentru fermieri. Fac, ceea ce este si va fi mereu la mare cautare, cercetare aplicata.
