Profitul agricol nr 18
11 mai 2016
Maternitate de scroafe, incalzita cu apa geotermala

Dimitrie Musca a construit o maternitate noua pentru scroafe. Purceii dorm pe patuturi de ceramica, incalzite partial cu apa geotermala. Maternitatea are 16 compartimente, cu 416 locuri de fatare. Este prevazuta cu gratar de fonta sub scroafa si cu gratar de plastic sub purcei. Are boxe metalice zincate. Jgheaburile de furajare au fost inaltate pentru ca purceii sa nu manance din mancarea mamelor. Purceii au, fiecare, o suzeta de adapare. Pe fiecare compartiment, separat, s-a facut un circuit pe reteaua de apa pentru amplasarea unei pompe in care se introduc vitamine, aminoacizi, medicamente la nevoie.

"Pe sub placile de ceramica de la purcei, circula apa termala. Este un castig pentru noi. Apa vine din sol la 65 de grade Celsius. Circula prin serpentina. Iarna, la minus 20 de grade, noi putem asigura lejer temperatura optima, de 19-26 de grade Celsius", explica Dan Stiubei, seful Fermei de porci.

Deasupra patului cald, pentru a obtine o temperatura mai mare pentru purcei, s-au montat lampi cu infrarosii.
Ferma are 1.650 de scroafe, din care 100 de scroafe se reformeaza in permanenta. In urma cu 3 ani, a inceput modernizarea fermei. La data respectiva, erau 1.450 de scroafe. Modernizand toate adaposturile, a crescut capacitatea. "Va trebui sa marim si numarul de scroafe cu care vom lucra. Ne propunem sa ajungem la 1.700", spune Dan Stiubei.
Daca aici, costul de productie pentru porcul ingrasat se ridica la 4,2-4,3 lei pe kilogram, in care intra inclusiv salarii, impozite, taxe etc., evaluarea costurilor pentru obtinerea unei scroafe este mai complicata. Scrofitele se produc in unitate. Dimitrie Musca nu cumpara material genetic. Anual, aduce vieri de mare valoare genetica, pentru incrucisare. Recolteaza materialul seminal si face insamantari artificiale. Evita sa aduca purcele din exterior, fiindca ferma de ingrasare este veche, cu microbismul specific, unde exista multe boli, comparativ cu una noua.

"Aducand scrofite de la o ferma indemna, care nu are nicio boala, si bagandu-le intr-o ferma veche, putem spune ca le-am omorat. Iau orice boala de-aici: pleuro-pneumonie, micoplasmoza, parvoviroza. In special boli cu specific reproductiv. Si-atunci, producem scrofite care provin din scroafe imunizate in conditii de ferma. Astfel, se evita pierderile.
In urma cu 5 ani, am adus material gene-tic de la PIC. Vieri si scrofite. Am avut probleme foarte mari cu un lot de 100 de scrofite. Unele s-au imbolnavit, au murit, altele au avortat. Cauza a fost aclimatizarea. Au venit dintr-o ferma indemna, noua, riguros controlata, de la Vasilati, judetul Giurgiu, unde nu aveau nicio boala, intr-o ferma cu flora microbiana diversa. Au facut parvoviroza si au avortat in proportie de 75%. Este o boala pe care scroafele mele din ferma nu o fac fiindca sunt imune", ne lamureste directorul executiv.
Prin urmare, purceii hibrizi se nasc in conditiile fermei, iau imunitate colostrala de la mama, care este vaccinata, pregatita imunologic.

Viorel PATRICHI


Citeste si:


Editorial
O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole. In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt īn joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari. S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei). Galceava continua īntre cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.). O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda. Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa? Mai īntai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, īn consiliile de administratie. Ori, avem īn Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.
Opinii agro-politice
Noua, romanilor, ne place de multe ori sa credem, uitandu-ne la statistici, ca tara noastra este una dintre cele bogate din Uniunea Europeana si ca una dintre bogatiile noastre ar fi agricultura. Ne leganam īn iluzia ca am fi fost vreodata "granarul Europei". E drept ca avem o suprafata agricola de 13 milioane de hectare, dintre care 4,5 milioane hectare de pajisti. Aceasta zestre funciara ne situeaza pe locul 7 din cele 28 de state ale UE. Multi par sa fi uitat ca agricultura romaneasca a intrat īntr-un declin puternic dupa faramitarea marilor exploatatii agricole de tip colectivist. Ei privesc doar catre fermele mari care s-au dezvoltat īn ultimii 10-15 ani. Acestea au, īntr-adevar, performante deosebite. Dar numarul acestor ferme este mic, de doar unu la suta din total. Celelalte 99% sunt ferme de subzistenta. "Dupa ultimul recensamant agricol general reiese ca numai īn judetul Vaslui erau aproape 110.000 de exploatatii agricole, din care doar 703 erau exploatatii agricole cu personalitate juridica. Restul, grosul adica, sunt exploatatii de familie, fara personalitate juridica", da exemplu Toader Dima, deputat PSD de Vaslui. Din punctul sau de vedere, fermele mici, de cateva hectare, trebuie ajutate sa se dezvolte. Aceste ferme mici vor putea aduce mai multa plusvaloare daca se vor axa si pe alte domenii decat cultura mare. "A venit vremea ca centrul de greutate sa se mute de la sprijinirea fermelor mari si foarte mari catre sustinerea reala a fermelor mici si medii. Valoarea adaugata mai mare va veni daca aceste ferme se vor īndrepta catre zootehnie, legumicultura, viticultura si pomicultura, care la asemenea dimensiuni aduc valoare sporita fata de cea adusa de cultura cerealelor", adauga deputatul. Toader Dima considera ca fermele de familie au fost si pot fi īn continuare solutia rezolvarii eternei "probleme taranesti" cu care se confrunta satul romanesc de doua sute de ani īncoace.