Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Altoirea tomatelor, o alternativa viabila pentru combaterea bolilor si daunatorilor din sol

De regula, altoirea tomatelor se face in lunile februarie-martie. Pentru serele incalzite, se poate face si acum. Totul depinde de cum isi programeaza fermierul productia.
In urma cercetarilor efectuate de catre Laboratorul de Ameliorare al SCDL Buzau, au fost gasite solutii viabile de combatere a bolilor si daunatorilor la tomate si prin altoire.

Problemele cele mai dificile sunt la nivelul solului
Dintre bolile si daunatorii culturilor legumicole si, in special, ale tomatelor, cel mai greu de combatut sunt cele care actioneaza la nivelul solului. Costurile de combatere sunt extrem de ridicate datorita volumelor mari de substanta folosite la unitatea de suprafata, a manoperei de incorporare, ca sa nu mai vorbim de impactul dur si periculos al acestora asupra mediului datorita toxicitatii.
Daunatorul cel mai periculos al tomatelor care actioneza la nivelul sistemului radicular este nematodul. Acesta aduce pagube importante culturilor de tomate, mai ales in spatii protejate. Pagube insemnate determina si bolile vasculare care debuteaza la nivelul sistemului radicular decimand culturile de tomate.

Solutiile liniilor portaltoi si altoi
Cercetarile, care au durat 10 ani, s-au concretizat prin obtinerea de linii cu rezistenta genetica la boli si, in mod special, la nematozi. Concomitent cu obtinerea acestor linii portaltoi s-au obtinut si linii altoi valoroase, cu o zestre genetica speciala. Apoi, s-a trecut la elaborarea tehnologiei de altoire. Un accent deosebit s-a pus pe compatibilitatea cu liniile rustice care au un sistem radicular bine dezvoltat, capabil sa exploreze straturile mai profunde ale solului.
Tomatele altoite au o vigoare ridicata, ceea ce conduce la cresterea productiei si a calitatii acesteia cu peste 20%. Datorita rezistentei ridicate fata de boli si daunatori, numarul de tratamente chimice este mic, deci, costurile pentru protectia plantelor sunt semnificativ reduse, la fel ca si impactul asupra mediului.

Principalele caracteristici ale altoirii tomatelor
Tehnologia de altoire a tomatelor este foarte complexa si necesita stabilirea si respectarea unor cerinte specifice:
Portaltoii trebuie sa fie inzestrati genetic cu o serie de caracteristici importante:
a) rezistenta la boli cu transmitere prin sol;
b) rezistenta la daunatorii din sol (in special la nematozi);
c) rusticitate cu potential de dezvoltare a unui sistem radicular deosebit de viguros, capabil sa exploreze un volum mare de sol si sa valorifice substantele nutritive existente;
Altoiul, de preferat hibrid F1, trebuie sa prezinte, de asemenea, o serie de caracteritici:
a) productivitate ridicata si de calitate superioara;
b) compatibilitate cu portaltoiul ales;
c) adaptabilitate si capacitate ridicata de fuzionare a plantelor.
Metoda de obtinere a rasadurilor altoite de tomate presupune parcurgerea unor etape:
- semanatul altoiului se poate face prin metoda clasica folosita pentru producerea rasadurilor de tomate;
- semanatul portaltoiului se face neaparat in paleti alveolari, ghivece sau cuburi nutritive; se exclude metoda patului nutritiv. De regula, data semanatului este aceeasi pentru ambii parteneri insa folosirea acestei metode prelungeste timpul de producere a rasadurilor cu inca 10 zile;
- pentru a stabili cu precizie momentul optim de semanat trebuie sa stim cand dorim sa infiintam cultura si daca avem asigurat in optim toti factorii de vegetatie;
n trebuie sa se cunoasca cu precizie dinamica cresterii rasadurilor atat la altoi cat si portaltoi astfel incat la momentul altoirii cei doi parteneri sa aiba acelasi diametru la colet;
- daca unul dintre parteneri este mai viguros se seamana mai tarziu cu 4 - 5 zile pentru a obtine uniformitate la colet.
Intretinerea rasadurilor altoi si portaltoi pana la momentul altoirii se face conform tehnologiei specifice.

Pregatirea altoirii
Operatiunea de altoire propriu - zisa se realizeaza intr-un spatiu special amenajat, umbrit, cu lumina indirecta si o temperatura de lucru de 18 - 24°C. Nu se fumeaza in timpul altoirii, iar dezinfectia mainilor, mansoanelor si lamelor folosite la altoire se efectueaza obligatoriu.
Altoirea se face cand plantele sunt suficient de dezvoltate, au format rozeta de frunze adevarate si au o inaltime de 12 - 14 cm, iar grosimea coletului este aceeasi la altoi si la portaltoi. Portaltoiul se taie cu lama la 45° la maxim 2 cm deasupra cubului nutritiv, de regula, cu rezultate mai bune sub frunzele cotiledonale. Dupa taierea portaltoiului se fixeaza mansonul de altoire pe portaltoiul taiat astfel incat sa nu se striveasca tulpina. Mansonul de altoire trebuie sa fie din plastic sau silicon cu o lungime de 1,5 - 2 cm si trebuie sa etanseze foarte bine zona de altoire. Altoiul taiat si el oblic la 45° se aseaza in manson, asigurandu-se astfel un contact perfect cu portaltoiul.
Operatiunea de altoire trebuie efectuata cu multa indemanare, taierea portaltoiului, fixarea mansonului si a altoiului trebuie facuta intr-un timp cat se poate de scurt pentru a preveni aparitia reactiei de oxidare si, implicit, ofilirea plantelor.
Taierea oblica la 45° este perfecta deoarece suprafata de contact dintre portaltoi si altoi este mai mare, iar sansele de calusare sunt mai mari.
Dupa altoire plantele sunt transportate cu grija la loc in rasadnita, iar pentru reusita calusarii se umbresc. In felul acesta plantele sa nu se vestejesc.
Umbrirea rasadurilor se poate realiza prin montarea unor tunele mici sau diversi suporti pe care se intinde folie de plastic de culoare inchisa, agril sau, cu rezultate destul de bune, cearceafuri din panza umezite.
Temperatura optima recomandata in interiorul tunelului este de 20 - 28OC iar U.R.= 96 - 100%.
Dupa 6 - 8 zile de la altoire se indeparteaza sistemul de umbrire si plantele se intretin conform tehnologiei specifice de producere a rasadurilor.
Trebuie precizat ca, prin folosirea acestei metode de altoire la tomate, durata de obtinere a rasadurilor se prelungeste cu ~10zile, de la 50 - 55 zile in sistemul clasic la 60 - 65 zile la sistemul altoit, insa avantajele metodei sunt net superioare.


DR. ING. COSTEL V¢NATORU,
DR. ING. ELIZA NEICU
SCDL BUZAU


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!