Profitul agricol nr.17
22 aprilie 2015
Impozitul pe arenda i-a facut pe fermieri agenti fiscali

Ministerul de Finante a emis, anul trecut, o ordonanta prin care aducea modificari la Codul Fiscal. Una din aceste modificari a vizat veniturile obtinute de cei care isi arendeaza terenurile agricole. Veniturile obtinute din arendarea unui teren agricol se impoziteaza cu 16%. Acest impozit este un subiect controversat. Asta pentru ca, printr-o smecherie (altfel nu pot sa-i spun), Ministerul de Finante i-a transformat pe fermierii-arendasi in agenti fiscali. Ii obliga pe ei sa retina la sursa impozitul pe arenda pe care urmeaza sa o primeasca proprietarii de teren.
De aici apar doua probleme.

1. De multe ori, cei care si-au dat pamantul in arenda nu isi declara veniturile. In alte cazuri, proprietarul a decedat si nu s-a facut succesiunea. Nu ai cum sa declari ca un decedat are venituri. Ca persoana fizica esti obligat sa depui o declaratie ca ai venituri. Deci trebuie platit un impozit pe venit. Dar, este o situatie penibila atunci cand un arendas este pus in situatia sa vireze bani in numele unui mort! De aceea, inainte de a se pune problema impozitului pe arenda, trebuie sa se rezolve problema succesiunilor.

2. Mai grav este faptul ca, atunci cand se face plata in produse, Ministerul de Finante considera ca este vorba de o vanzare de marfuri. Or, acest lucru nu este tratat cum trebuie. Nu este o vanzare, deci nu ar trebui facuta factura, la care sa platesti TVA. Tu, ca agricultor, nu incasezi niciodata valoarea TVA respectiva si nu ai cum sa deduci acea taxa. Practic, se plateste necuvenit un impozit suplimentar, de 24%. Mai mare decat impozitul pe profit, care e 16%.

Apar si alte probleme la plata in produse, pentru ca este greu sa stabilesti valoarea acestora. Poate daca s-ar stabili un pret agreat in fiecare an pentru produsele supuse impozitarii ar fi, sa zicem, ceva mai usor de inteles modul de calcul.

Oricum, situatia privind impozitul pe arenda nu trebuie sa ramana asa. Eu am discutat deja cu colegii mei din Parlament si urmeaza sa discutam cu ministrul de Finante mai multe probleme neclare din Codul Fiscal, inclusiv acest impozit. Nu este problema noastra, ca fermieri, daca statul vrea sa introduca taxe si impozite suplimentare pentru proprietarii de terenuri. Dar nu consider firesc ca Finantele sa transfere catre noi, fermierii, sarcina de a colecta aceste taxe. Nu suntem agenti fiscali! Este o mentalitate nefireasca a functionarilor publici de la Finante: ei vor sa transfere sarcinile lor de serviciu catre alti contribuabili, care nu au astfel de obligatii fata de stat.


Citeste si:


Editorial
Am mai vorbit despre obiceiul vaicarelii la romani. Despre tentatia de a fi bocitoarea satului. Una dintre temele vaicarite foarte des în ultima vreme este formarea Camerelor agricole. Intrebarea este: ce ne asteptam sa fie aceste organizatii asa-zis "ale fermierilor"? Ar fi putut ele sa ia locul organizatiilor profesionale? Sa înlocuiasca LAPAR ori FCBR? Putin probabil! Aceste organizatii s-au nascut natural, fara o lege speciala de la Parlament. Aceste organizatii profesionale s-au rodat, au selectat lideri autentici, ca Baciu ori Franc. Si Liga Agricultorilor (Mari), si Federatia Crescatorilor s-au calit în lupta cu oficialitatile. Abia cand au intrat în opozitie au vazut daca au sau nu ceva de spus. Sunt, pana acum, cincisprezece Camere agricole judetene alese (mai mult sau mai putin). Ce au facut ele pe plan local pentru agricultori? Dar la nivel national? Ce drepturi au aparat? Asa cum a diagnosticat un studiu acum cativa ani, Romania are doua agriculturi, divergente. Una, a fermierilor (mai degraba investitori în agricultura) cu ferme relativ mari, performante. In general, acesti fermieri sunt oameni înstariti (sa nu zicem bogati), cu vigoare sociala, cu o informatie profesionala peste medie, foarte multi chiar cu studii universitare agricole. Cealalta, a taranilor (as spune a locuitorilor satului) cu proprietati relativ modeste. Acesti oameni muncesc mult si castiga putin din agricultura; nu au exercitiu social, nu au informatie profesionala si nu sunt obisnuiti sa o caute în carti ori reviste agricole. Intre aceste doua categorii de agricultori exista o prapastie care nu poate fi trecuta. Ale cui sa fie Camerele agricole? Ale celor mari ori ale celor mici? Cine pe cine sa conduca?
Fost si viitor ministru
Noul TVA, de 9%, ridica o dezbatere publica foarte mare. Este un lucru bun sau unul rau? Se poate adopta atat de repede? Raspunsurile la aceste întrebari vin în functie de pozitia din care privim situatia. Din postura unui fermier, te gandesti ca vinzi cu 15% mai ieftin marfa, în timp ce toate inputurile au TVA de 24%. In pretul real, acest lucru nu este o problema, pentru ca în contabilitate se lucreaza cu cifrele nete, fara TVA. Dar în cash-flow-ul de zi cu zi, 15% mai putin din banii pe care îi rulezi reprezinta un handicap de finantare. Dar, este si o parte buna. Pentru fermieri, exista posibilitatea de a vinde mai mult. Este adevarat ca pentru acestia este mai important sa vanda marfa, nu se pune problema ca nu ar avea unde sa o vanda. Nu este ca în retail, unde competitia este de a vinde mai mult. Fermierul vinde oricum toata marfa si o crestere a consumului nu se simte. Nu în mod real; dar în mod direct, da. Pentru ca noi avem astazi o piata împartita pe doua componente: export si intern. Piata interna este destul de constanta de cativa ani si este destul de limitata si în ceea ce înseamna TVA. Din punctul meu de vedere, odata cu aceasta masura, se va produce mai multa carne de porc pentru piata interna, pentru ca vor disparea foarte multi evazionisti, iar aprovizionarea de pe piata interna va fi mult mai mare. Caci pana acum se faceau importuri în conditii suspecte. Mai multa carne de porc produsa poate sa însemne si mai multe cereale consumate. Deci, în final, se ajunge la o crestere a consumului. Poate ca nu anul acesta, dar, în mod sigur în 2-3 ani, la asta va duce. Iar piata va fi una mult mai sanatoasa.