Profitul agricol nr. 2
20 ianuarie 2016
Impozitul pe arenda i-a facut pe fermieri agenti fiscali

Ministerul de Finante a emis, anul trecut, o ordonanta prin care aducea modificari la Codul Fiscal. Una din aceste modificari a vizat veniturile obtinute de cei care isi arendeaza terenurile agricole. Veniturile obtinute din arendarea unui teren agricol se impoziteaza cu 16%. Acest impozit este un subiect controversat. Asta pentru ca, printr-o smecherie (altfel nu pot sa-i spun), Ministerul de Finante i-a transformat pe fermierii-arendasi in agenti fiscali. Ii obliga pe ei sa retina la sursa impozitul pe arenda pe care urmeaza sa o primeasca proprietarii de teren.
De aici apar doua probleme.

1. De multe ori, cei care si-au dat pamantul in arenda nu isi declara veniturile. In alte cazuri, proprietarul a decedat si nu s-a facut succesiunea. Nu ai cum sa declari ca un decedat are venituri. Ca persoana fizica esti obligat sa depui o declaratie ca ai venituri. Deci trebuie platit un impozit pe venit. Dar, este o situatie penibila atunci cand un arendas este pus in situatia sa vireze bani in numele unui mort! De aceea, inainte de a se pune problema impozitului pe arenda, trebuie sa se rezolve problema succesiunilor.

2. Mai grav este faptul ca, atunci cand se face plata in produse, Ministerul de Finante considera ca este vorba de o vanzare de marfuri. Or, acest lucru nu este tratat cum trebuie. Nu este o vanzare, deci nu ar trebui facuta factura, la care sa platesti TVA. Tu, ca agricultor, nu incasezi niciodata valoarea TVA respectiva si nu ai cum sa deduci acea taxa. Practic, se plateste necuvenit un impozit suplimentar, de 24%. Mai mare decat impozitul pe profit, care e 16%.

Apar si alte probleme la plata in produse, pentru ca este greu sa stabilesti valoarea acestora. Poate daca s-ar stabili un pret agreat in fiecare an pentru produsele supuse impozitarii ar fi, sa zicem, ceva mai usor de inteles modul de calcul.

Oricum, situatia privind impozitul pe arenda nu trebuie sa ramana asa. Eu am discutat deja cu colegii mei din Parlament si urmeaza sa discutam cu ministrul de Finante mai multe probleme neclare din Codul Fiscal, inclusiv acest impozit. Nu este problema noastra, ca fermieri, daca statul vrea sa introduca taxe si impozite suplimentare pentru proprietarii de terenuri. Dar nu consider firesc ca Finantele sa transfere catre noi, fermierii, sarcina de a colecta aceste taxe. Nu suntem agenti fiscali! Este o mentalitate nefireasca a functionarilor publici de la Finante: ei vor sa transfere sarcinile lor de serviciu catre alti contribuabili, care nu au astfel de obligatii fata de stat.


Citeste si:


Editorial
Inainte de a fi prim-ministru, Dacian Ciolos nu parea deloc angajat īn politica. Imaginea sa era de un Mugur Isarescu al Agriculturii. Acum, pe la cusaturi, i se vede croiala de politician. Si de stanga, si de dreapta. Pe asta se bazeaza si zvonul ca va prelua conducerea unui Partid Prezidential. Ciolos nu a cazut din cer. A fost numit ministru de Tariceanu, cand era la PNL. Apoi, a devenit comisar cand Bruxellesul era al popularilor (crestin-democrati). In reforma Politicii Agricole, Ciolos s-a dovedit tot liberal, bine ponderat. De exemplu, a cerut plafonarea subventiilor pentru fermele mari si foarte mari. "Nu pot sa iau bani de la contribuabilul de rand si sa-i dau milioane unui om de afaceri." Cei care s-au opus acestei logici au fost tocmai social-democratii lui Victor Ponta. De altfel, toata reforma agricola a lui Ciolos a fost īn favoarea micilor fermieri. In logica politica europeana, ei sunt marea masa a micilor proprietari, care īsi apara proprietatea īmpotriva dogmei socialiste "ce-i al tau e si-al meu".La noi, micii fermieri nu prea exista. Ori nu au constiinta ca sunt proprietari. Noi mai avem īn sate cateva ramasite ale taranimii de altadata, ramasa īn afara istoriei.Unii dintre ei castiga bine, dar - ca Moromete - nu vor sa plateasca "fonciirea". Aceasta taranime, mai ales īn satele din Vechiul Regat, voteaza īndeobste cu PSD. Daca stai sa-i asculti, duc chiar dorul colhozurilor de altadata. In istoria noastra a existat un puternic partid taranesc, al īnvatatorului Ion Mihalache. Partid al unei clase producatoare. Nici Pavelescu de la PNTCD, nici Marcel Cucu, nici Stelian Fuia n-au īnteles asta. Satul romanesc nu mai are seva sa hraneasca micile ferme de familie. Floarea taranimii a murit odata cu Legiunea; a murit, apoi, pe frontul de la Stalingrad; a mai murit la Canal; a murit īn iluzia industrializarii. Mai nou, floarea tinerimii din sate culege capsuni īn Italia ori Spania. Un Ciolos adept al reinventarii taranimii ar risca sa devina un fel de Don Quijote care se lupta cu morile de vant, īmpotriva globalizarii. Cum ar fi ca Ciolos sa puna la cale Camere agricole doar pentru micii fermieri? Ori sa sustina cadastrarea doar pentru persoanele fizice, nu si pentru cele juridice?