Profitul agricol nr. 31
5 august 2015
Impozitul pe arenda i-a facut pe fermieri agenti fiscali

Ministerul de Finante a emis, anul trecut, o ordonanta prin care aducea modificari la Codul Fiscal. Una din aceste modificari a vizat veniturile obtinute de cei care isi arendeaza terenurile agricole. Veniturile obtinute din arendarea unui teren agricol se impoziteaza cu 16%. Acest impozit este un subiect controversat. Asta pentru ca, printr-o smecherie (altfel nu pot sa-i spun), Ministerul de Finante i-a transformat pe fermierii-arendasi in agenti fiscali. Ii obliga pe ei sa retina la sursa impozitul pe arenda pe care urmeaza sa o primeasca proprietarii de teren.
De aici apar doua probleme.

1. De multe ori, cei care si-au dat pamantul in arenda nu isi declara veniturile. In alte cazuri, proprietarul a decedat si nu s-a facut succesiunea. Nu ai cum sa declari ca un decedat are venituri. Ca persoana fizica esti obligat sa depui o declaratie ca ai venituri. Deci trebuie platit un impozit pe venit. Dar, este o situatie penibila atunci cand un arendas este pus in situatia sa vireze bani in numele unui mort! De aceea, inainte de a se pune problema impozitului pe arenda, trebuie sa se rezolve problema succesiunilor.

2. Mai grav este faptul ca, atunci cand se face plata in produse, Ministerul de Finante considera ca este vorba de o vanzare de marfuri. Or, acest lucru nu este tratat cum trebuie. Nu este o vanzare, deci nu ar trebui facuta factura, la care sa platesti TVA. Tu, ca agricultor, nu incasezi niciodata valoarea TVA respectiva si nu ai cum sa deduci acea taxa. Practic, se plateste necuvenit un impozit suplimentar, de 24%. Mai mare decat impozitul pe profit, care e 16%.

Apar si alte probleme la plata in produse, pentru ca este greu sa stabilesti valoarea acestora. Poate daca s-ar stabili un pret agreat in fiecare an pentru produsele supuse impozitarii ar fi, sa zicem, ceva mai usor de inteles modul de calcul.

Oricum, situatia privind impozitul pe arenda nu trebuie sa ramana asa. Eu am discutat deja cu colegii mei din Parlament si urmeaza sa discutam cu ministrul de Finante mai multe probleme neclare din Codul Fiscal, inclusiv acest impozit. Nu este problema noastra, ca fermieri, daca statul vrea sa introduca taxe si impozite suplimentare pentru proprietarii de terenuri. Dar nu consider firesc ca Finantele sa transfere catre noi, fermierii, sarcina de a colecta aceste taxe. Nu suntem agenti fiscali! Este o mentalitate nefireasca a functionarilor publici de la Finante: ei vor sa transfere sarcinile lor de serviciu catre alti contribuabili, care nu au astfel de obligatii fata de stat.


Citeste si:


Fost si viitor ministru
In acest an, în Romania am întalnit doua situatii total diferite legate de ceea ce înseamna îmbunatatiri funciare. In ianuarie-martie, principala problema a fost cea a excesului de apa pe teren, pentru care erau necesare inclusiv modificari legislative astfel încat fermierii sa poata avea sprijinul autoritatilor locale în a transfera apa din teren înapoi în canale. Acum, în vara, ne-am întalnit cu vechea problema a secetei, care a afectat mai ales zone din Moldova si Oltenia, cu implicatii serioase în productivitate. Asta arata din nou ca, într-un fel sau altul, suntem în urma ca Administratie cu ceea ce înseamna pregatirea unei infrastructuri moderne care sa poata asigura si preluarea excesului de apa si satisfacerea necesarului de apa la plante atunci cand este necesar. Din pacate, infrastructura este o problema complicata, pe care nu o poti rezolva de la un an la altul. Vorbim frecvent de strategiile prin care sa asiguram rezolvarea problemei legate de apa, vorbim si de un suport al politicilor europene- planul Juncker, prin care mari investitii îsi pot aduce contributia. Toate acestea sunt elemente de durata, care trebuie sa aiba în spate master-planuri complicate si care de foarte multe ori genereaza frustrarea unei discutii interminabile. In foarte multe locuri din tara sunt fermieri care au reusit sa faca foraje si sa irige cu apa din subteran. Cred ca ar trebui învatat de la acestia si aplicat acest model la nivel national, cu suportul financiar al statului. Tot în acest fel si-au rezolvat problemele si Spania sau Portugalia, doua tari unde agricultura se face într-un climat mult mai complicat decat în Romania. Asta înseamna ca nu trebuie sa reinventam noi roata.