Profitul agricol nr 18
11 mai 2016
Impozitul pe arenda i-a facut pe fermieri agenti fiscali

Ministerul de Finante a emis, anul trecut, o ordonanta prin care aducea modificari la Codul Fiscal. Una din aceste modificari a vizat veniturile obtinute de cei care isi arendeaza terenurile agricole. Veniturile obtinute din arendarea unui teren agricol se impoziteaza cu 16%. Acest impozit este un subiect controversat. Asta pentru ca, printr-o smecherie (altfel nu pot sa-i spun), Ministerul de Finante i-a transformat pe fermierii-arendasi in agenti fiscali. Ii obliga pe ei sa retina la sursa impozitul pe arenda pe care urmeaza sa o primeasca proprietarii de teren.
De aici apar doua probleme.

1. De multe ori, cei care si-au dat pamantul in arenda nu isi declara veniturile. In alte cazuri, proprietarul a decedat si nu s-a facut succesiunea. Nu ai cum sa declari ca un decedat are venituri. Ca persoana fizica esti obligat sa depui o declaratie ca ai venituri. Deci trebuie platit un impozit pe venit. Dar, este o situatie penibila atunci cand un arendas este pus in situatia sa vireze bani in numele unui mort! De aceea, inainte de a se pune problema impozitului pe arenda, trebuie sa se rezolve problema succesiunilor.

2. Mai grav este faptul ca, atunci cand se face plata in produse, Ministerul de Finante considera ca este vorba de o vanzare de marfuri. Or, acest lucru nu este tratat cum trebuie. Nu este o vanzare, deci nu ar trebui facuta factura, la care sa platesti TVA. Tu, ca agricultor, nu incasezi niciodata valoarea TVA respectiva si nu ai cum sa deduci acea taxa. Practic, se plateste necuvenit un impozit suplimentar, de 24%. Mai mare decat impozitul pe profit, care e 16%.

Apar si alte probleme la plata in produse, pentru ca este greu sa stabilesti valoarea acestora. Poate daca s-ar stabili un pret agreat in fiecare an pentru produsele supuse impozitarii ar fi, sa zicem, ceva mai usor de inteles modul de calcul.

Oricum, situatia privind impozitul pe arenda nu trebuie sa ramana asa. Eu am discutat deja cu colegii mei din Parlament si urmeaza sa discutam cu ministrul de Finante mai multe probleme neclare din Codul Fiscal, inclusiv acest impozit. Nu este problema noastra, ca fermieri, daca statul vrea sa introduca taxe si impozite suplimentare pentru proprietarii de terenuri. Dar nu consider firesc ca Finantele sa transfere catre noi, fermierii, sarcina de a colecta aceste taxe. Nu suntem agenti fiscali! Este o mentalitate nefireasca a functionarilor publici de la Finante: ei vor sa transfere sarcinile lor de serviciu catre alti contribuabili, care nu au astfel de obligatii fata de stat.


Citeste si:


Editorial
O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole. In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt īn joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari. S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei). Galceava continua īntre cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.). O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda. Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa? Mai īntai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, īn consiliile de administratie. Ori, avem īn Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.
Opinii agro-politice
Noua, romanilor, ne place de multe ori sa credem, uitandu-ne la statistici, ca tara noastra este una dintre cele bogate din Uniunea Europeana si ca una dintre bogatiile noastre ar fi agricultura. Ne leganam īn iluzia ca am fi fost vreodata "granarul Europei". E drept ca avem o suprafata agricola de 13 milioane de hectare, dintre care 4,5 milioane hectare de pajisti. Aceasta zestre funciara ne situeaza pe locul 7 din cele 28 de state ale UE. Multi par sa fi uitat ca agricultura romaneasca a intrat īntr-un declin puternic dupa faramitarea marilor exploatatii agricole de tip colectivist. Ei privesc doar catre fermele mari care s-au dezvoltat īn ultimii 10-15 ani. Acestea au, īntr-adevar, performante deosebite. Dar numarul acestor ferme este mic, de doar unu la suta din total. Celelalte 99% sunt ferme de subzistenta. "Dupa ultimul recensamant agricol general reiese ca numai īn judetul Vaslui erau aproape 110.000 de exploatatii agricole, din care doar 703 erau exploatatii agricole cu personalitate juridica. Restul, grosul adica, sunt exploatatii de familie, fara personalitate juridica", da exemplu Toader Dima, deputat PSD de Vaslui. Din punctul sau de vedere, fermele mici, de cateva hectare, trebuie ajutate sa se dezvolte. Aceste ferme mici vor putea aduce mai multa plusvaloare daca se vor axa si pe alte domenii decat cultura mare. "A venit vremea ca centrul de greutate sa se mute de la sprijinirea fermelor mari si foarte mari catre sustinerea reala a fermelor mici si medii. Valoarea adaugata mai mare va veni daca aceste ferme se vor īndrepta catre zootehnie, legumicultura, viticultura si pomicultura, care la asemenea dimensiuni aduc valoare sporita fata de cea adusa de cultura cerealelor", adauga deputatul. Toader Dima considera ca fermele de familie au fost si pot fi īn continuare solutia rezolvarii eternei "probleme taranesti" cu care se confrunta satul romanesc de doua sute de ani īncoace.