Adrian RADULESCU
Furtul de produse agricole a ajuns un "sport national" in Romania. Este o problema care nu se mai intalneste in nici o alta tara europeana. Datorita faptului ca li se fura productia, unii fermieri trebuie sa renunte la anumite culturi. Eu, de exemplu, am renuntat din acest motiv sa mai cultiv porumb. Nu pot sa seman porumb decat daca asigur paza pe o perioada de aproape 70 de zile. Porumbul incepe sa fie furat din momentul in care poate fi folosit ca furaj la animale. Costurile cu paza ar fi de aproape 30% din costurile totale. De ce sa mai pun porumb?
Se fura din greu si fructe sau legume. Nu-i vorba de un mar luat din pom ori o rosie. Se fura ziua, si mai ales noaptea, cu sacii, cu carutele. De obicei, distrug inca odata pe cat fura. Vin 20-30 de hoti odata, organizat. Cu bate, cu rangi de fier, cu cutite. Nici paznicii nu rezista. Fermierii, ca sa nu riste, renunta sa mai infiinteze culturi pe suprafetele mai indepartate de propria lor gospodarie. Am auzit de un fermier din Sibiu care a inconjurat livada cu santuri adanci de aparare, ca la cetatile din Evul Mediu.
Sa ne amintim si de furturile masive care au devastat sistemele de irigatii. Am pierdut, ca tara, lucrari de miliarde de dolari. Sunt de parere ca sistemele de irigatii trebuie sa intre intr-un sistem special de protectie, asa cum sunt caile ferate, aeroporturile sau obiectivele militare. Ele ar trebui sa beneficieze de o lege speciala, iar cine le distruge sau le fura sa fie condamnat la ani grei de puscarie. Cred ca si sistemul de colectare a fierului vechi si a celorlalte deseuri metalice ar trebui drastic reglementat.
S-a incetatenit la noi mentalitatea ca "saracul hot fura de foame!" Fals! Hotii nostri s-au obisnuit sa fure pentru ca sunt tolerati, pentru ca nu le face nimeni nimic. Nici opinia publica nu mai este la fel de severa atunci cand afla ca cutare ori cutare a furat. In vestul Europei, aceasta ingaduinta nu exista. Oamenii sunt mult mai solidari cand este vorba de apararea proprietatii oricaruia dintre ei. Acest sentiment al solidaritatii creaza "comunitatea locala". Despre care, noi doar vorbim...
Pentru a rezolva problema furturilor din agricultura este necesara, mai intai, implicarea autoritatilor locale. Imi aduc aminte ca, in anii comunismului, cand eram presedintele unei cooperative agricole, in perioada cand se recolta, era interzis accesul cu carute sau masini pe timp de noapte, pe camp. Si in felul acesta se limita furtul. Nu vad de ce, primariile n-ar putea sa ia astfel de decizii si acum. De ce n-ar putea sa organizeze, in anume perioade, garda obsteasca? Pot sa apara si alte idei.
Nici Legea de acum nu ii apara pe fermieri de cei care fura. Sunt multe cazuri cand hotul a ramas cu un pacat si pagubitul cu zece! Legislatia noastra, dupa 20 de ani de la "proprietatea obsteasca", inca nu a inteles sa garanteze "sfanta proprietate privata". Inca se merge pe ideea ca "trebuie sa traiasca toata lumea". Dar sa munceasca, nu!
Eu cred ca un rol esential in rezolvarea problemei furturilor din agricultura il are comunitatea locala. Politia comunitara este, sau ar trebui sa fie, la dispozitia primarului. Daca alesii localitatii ar impune o contributie suplimentara de cativa lei pentru paza pe raza comunei, oamenii ar plati acei bani cu draga inima si ar deveni mai severi cand e vorba de furturi. Sa nu mai asteptam doar masuri luate de sus, de la minister, de la Guvern, de la Parlament. Sa ne mai ajutam si singuri!
