Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Termenul de plata de 90 de zile este suficient

Cartea alba a agriculturii facuta de Camera de Comert Franceza atrage atentia, la capitolul de fiscalitate si finantari, ca tara noastra ar trebui sa puna în aplicare dispozitiile legale europene în materie de termene de plata la contractele comerciale.

Florin Constantin, sef al grupului de lucru la Cartea alba si director al Euralis, precizeaza ca nu este vorba de termenele de plata pentru subventii, asa cum s-a înteles la nivelul MADR, ci de termene comerciale.

"In Uniunea Europeana, exista o directiva care stabileste ca termenele de plata pentru creditul comercial între agentii economici sa fie limitate în timp. De exemplu, daca am accepta ca un furnizor care livreaza un produs sau presteaza o activitate sa puna pe factura un termen de plata de 400 de zile, contabilii si auditorii ar trebui sa faca o provizionare pentru suma respectiva, pentru ca ea nu este încasata.
La un moment dat, se ajunsese ca situatia financiara a multor firme sa fie încarcata cu provizioane. Aveau creante extrem de lungi. La nivel european se considera ca la o creanta care are o scadenta mai mare de 3 luni, chiar daca este agreata de parti, sansele de a fi recuperata integral scad cu 80%", a declarat Florin Constantin.
Directiva europeana, de care ar trebui sa tina si tara noastra cont, stabileste ca, între agentii economici, termenele de plata nu trebuie sa depaseasca 90 de zile.

"Aici intervine problema finantarilor, pentru ca ciclurile economice, cel putin în agricultura, nu dureaza 90 de zile, ci mai mult. Daca aceasta directiva s-ar aplica, ar crea premisele ca, pentru tot ce depaseste 90 de zile, singurul recurs al actorilor economici este fie autofinantarea, fie finantarea externa cu banci si IFN-uri. In prezent, vorbim de o competitie injusta între furnizorii de input-uri din Romania. Ei furnizeaza input-urile necesare desfasurari ciclului agricol pe credit.
Intr-o forma sau alta, creditul este inclus în pretul de cost al produsului, iar asta dezavantajeaza cumparatorul final. Normal ca o banca care trebuie sa administreze dosare, sa-si acopere starea de risc, sa-si acopere dobanda de referinta nu poate sa fie competitiva cu noi. O banca sau un organism financiar trebuie sa finanteze o nevoie care depaseste gestul comercial curent. O perioada de 90 de zile mi se pare suficienta", a completat seful Euralis.
Florin Constantin spune ca, din discutiile avute cu Ministerul de Finante, concluzia a fost ca Romania nu tine cont de aceasta directiva deoarece... structurile de control nu sunt pregatite.

"Vorbim de 7 milioane de hectare care se cultiva în Romania. La o subventie de 150 euro la hectar, suma sare de 1 miliard de euro. Apoi, sa facem un calcul al creditului dat de furnizori pe durata campaniei. La o investitie minima la hectar de 300 euro, ori 7 milioane de hectare, rezulta 2,1 miliarde de euro. Asta înseamna ca, pe umerii multinationalelor si a companiilor romanesti sta o creditare care depaseste de 2 ori suma pe care o da UE si Guvernul pentru fermieri, ca subventie. Ori, noi facem asta fara sa avem o garantie guvernamentala, fara sa avem dosare de credit, doar bazandu-ne pe bonitatea aparenta a oamenilor", mai spune Constantin.
El este de parere ca sansa multor companii este ca, avand firme mama puternice, au posibilitatea sa se împrumute în strainatate. Acolo, sistemul bancar este mult mai competitiv decat la noi, iar o organizatie mare poate negocia dobanda de numai 2-3%.

"Daca ar fi sa finantam cele 2 miliarde la dobanzi romanesti, ar fi o catastrofa. Nu ne-am permite sa tinem costul finantarii la un nivel care sa nu aiba impact pentru costul tehnologiei. Cumva, fermierii romani trebuie sa beneficieze de un pret cat de cat avantajos fata de cat ar costa tehnologia incluzand dobanzile si riscul din Romania. Asta este o problema majora pentru sector. Intre 90 de zile si X zile exista un spatiu pe care trebuie sa-l ocupe bancile. Datoria noastra este sa facem analize tehnice, sa aducem randament si profit fermierilor", încheie Florin Constantin.

Alina BARDAS


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!