In ultimii doi-trei ani, se vorbeste tot mai des despre zootehnizarea agriculturii. S-au facut chiar si programe pentru diferite sectoare, unele foarte bine primite, altele mai contestate. Sunt si sectoare care au însa nevoie mai mare de sprijin. Impreuna cu Ion Rosu, director general adjunct al Directiei Generale Politici Agricole din MADR, am facut o scurta radiografie a problemelor din zootehnie.
- Programul cu porcul de Mangalita si Bazna este un moft sau o necesitate? Sunt totusi doua rase care se cresc greu, iar daca erau rentabile ar fi fost pana acum fermelle pline!
- Nu este un moft, cu totii ne dorim sa consumam si altceva, si asta nu din moft, ci din dorinta de varietate. In ceea ce priveste cresterea, da, porcul din rasele Bazna si Mangalita este economic, pentru ca, desi a fost într-un con de umbra pe fondul expansiunii complexelor agroindustriale, el a rezistat în curtea populatiei. Iar în ultimii ani este tot mai cautat de mare parte a crescatorilor. Printre avantajele pe care le au aceste rase sunt rusticitatea, faptul ca nu sunt pretentioase la hrana, la conditiile de întretinere si de microclimat.
Pana acum s-au livrat 186 de porci Mangalita, iar astazi (n.red - 10 mai) se mai livreaza 16 porci, de la 3 furnizori catre 4 procesatori. Avem o estimare pentru acest an de 6.000 de porci livrati. Programul abia a demarat în urma cu 2 luni, iar lunile urmatoarele se vor livra din ce în ce mai multi.
- In contextul importului mare de grasuni, mai poate fi porcul crescut în gospodaria populatiei sau viitorul sectorului este în ferme mari?
- Se importa grasuni pentru sistemul industrial. Pentru sistemul de crestere a porcului în gospodariile populatiei nu se importa grasuni. Din efectivul matca de 230.000 de scroafe din Romania, 100.000 de scroafe sunt în sistemul gospodaresc. Deci, aici avem reproductie. Sunt exploatatii familiale de 10-30 de capete care produc carne de porc. Livreaza porcii la abatoare autorizate din Romania si functioneaza eficient. Sunt exploatatii familiale integrate. Au teren, produc cereale, pe care le valorifica cu animalele proprii si aduc pe piata carne ori preparate din carne. Realitatea arata ca porcul se poate creste si în gospodarii.
- Avem nevoie de legislatie si pentru produse de ferma. La noi sunt fie produse cu eticheta "traditionale?, fie produse de industrie. In toata Europa exista o nisa de mijloc, cu produse de ferma.
- Intr-adevar, poate acest sistem nu este prea bine legiferat în Romania, dar întotdeauna încercam sa raspundem necesitatilor. Gasim astazi în piete si în locuri controlate sanitar-veterinar produse de ferma, ale micilor producatori, si ma refer aici la produse lactate, lapte si branza. Sunt produse de ferma vandute în magazine, în locuri controlate din punct de vedere sanitar-veterinar si unde nu exista pericol pentru populatie.
- In sectorul de bovine, miza este acum vita de carne, la care suntem deficitari. Este, în viziunea MADR, o solutie cresterea vitelor de carne în ferma mica, de familie?
- In momentul de fata, MADR acorda un sprijin financiar atat pentru sectorul vacii de lapte, cat si pentru sectorul vacii de carne. In anul 2017 sprijinul financiar pentru vaca de carne a fost mai mare decat pentru cea de lapte. Fermele de taurine exploatate pentru productia de lapte s-au dezvoltat deja în zonele de deal si munte, mai ales în zonele mai greu accesibile, unde crescatorii îsi valorifica mai greu productia de lapte. Unii s-au reorientat catre productia de carne. Nu mai mulg animalele, tin vitelul cu vaca pana la 7 luni, cand se face întarcarea, cand vaca are o cantitate mai mica de lapte. Rasele romanesti, Baltata si Bruna, sunt rase mixte, au aptitudini foarte bune pentru productia de carne.
- UCPR trage un semnal de alarma ca au început sa se importe pasari si oua. Ce s-a întamplat? Cum fac altii din Europa sa produca mai ieftin, sa-si permita sa transporte în Romania si noi sa nu reusim sa ne acoperim autoconsumul?
- In sectorul de crestere a pasarii, Romania are foarte bune performante tehnice. Din punctul de vedere al eficientei economice stam foarte bine si putem sa fim competitivi pe orice piata europeana. Suntem deficitari însa la numarul de pasari pe care le putem produce în tara. Tocmai de aici a aparut necesitatea legii privind realizarea unor spatii de crestere (n.red. - lege trimisa de presedintele Iohannis la CCR), în primul rand pentru reproductie, pentru ca este necesar si este foarte important ca viitorii pui pe care îi vom exploata sa fie de la noi din tara. Pe de-o parte, eliminam stresul de transport, apoi, sunt aclimatizati, cunoastem microbismul acestor pasari si le exploatam în conditii de maxima eficienta. Pe de alta parte, necesitatea unor spatii în care sa crestem pui are justificare economica. Legea va favoriza investitiile în sectorul de crestere avicol.
- In afara de gaini sunt si alte specii - curcan, gasca, rata - care sunt deficitare. Industria spune ca pentru specialitati este nevoita sa importe, mai ales din Bulgaria. Ce facem sa sprijinim aceasta zona, care ar fi o nisa pentru fermele mici, de familie?
- La noi, dintotdeauna au fost crescute curci, rate si gaste. Legea de care spuneam nu e doar pentru gaini, ci si pentru celelalte specii. Sigur, poate nu sunt unele dintre speciile la care s-ar gandi unii: prepelite, fazani. Dar speciile pe care le consuma marele segment al populatiei vor beneficia de investitii prin legea aceasta.
- De ce am pierdut piata europeana a carnii de oaie în fata Noii Zeelande?
- Nu am pierdut piata europeana, pentru ca noi nu am avut niciodata livrari masive în aceasta piata. Noi trebuie sa intram în aceasta piata europeana, cu atat mai mult cu cat cunoastem ca unele state din Europa consuma mult mai multa carne de oaie decat produc si o aduc din Noua Zeelanda sau Argentina. Cred ca aici este nevoie sa mai lucram la îmbunatatirea calitatii, folosind rasele specializate de carne si producand metisari cu rasele locale. Vom obtine astfel hibrizi la care calitatea carnii va fi ameliorata. Cu un aspect mai bun al carcasei, cu un spor de crestere superior raselor locale, asigurand fermierilor eficienta economica.
Alina BARDAS
Mai multe puteti citi in revista
Profitul agricol nr. 20 din 23 mai 2018
