Ministrul Valeriu Tabara a declarat, intr-un interviu ca, la tara, crasmele sunt pline de dimineata pana seara. Dar nu gasesti pe nimeni sa sape in gradina pentru o suta de lei pe zi plus mancare. Afirmatia ministrului Agriculturii a starnit protestele patriotilor de mucava, care s-au batut inca o data cu caramida in piept despre harnicia noastra stramoseasca. Si, totusi, de ce a disparut apetitul taranului pentru munca ogorului? De ce au ramas sate intregi pustii, iar pe fiii satului ii gasesti mai mult la strans recoltele din Spania ori Italia?

Este clar ca vinovatia nu este a celor care au plecat in bejanie prin lume, ci mai mult a guvernelor de la Bucuresti, din ultimii 20 de ani. Inclusiv a guvernului Boc, din care face parte si Valeriu Tabara.
Ca, pana acum, nu s-a facut mai nimic pentru propasirea economica a sateanului, o stim. Dar ce se face acum, cand ministrul satenilor si presedintele tarii acuza lenea agricultorilor si deplang existenta a doua, trei milioane de hectare nelucrate?

O solutie, propusa de Tabara si Radulescu, este o lege care sa amendeze pe cei banuiti ca ar fi lenesi. Dar la o forma de stimulare a productiei in micile gospodarii agricole “individuale” nu s-au gandit?

De doi ani, Europa este dispusa sa plateasa pe Masura 1.4.1. cate 1.500 de euro pe an, pentru gospodariile agricole “de subzistenta”. Ce mare lucru, 1.500 de euro, spun functionarii din administratia agricola si administratia financiara, invatati sa intoarca hartiile cateva ore pe zi, la birou, apoi sa plece fiecare stie unde!
In loc sa explice oamenilor ca suma asta inseamna cam cinci milioane lei vechi pe luna pentru fiecare taran care vrea sa ia bani, administratia noastra trimite instiintari de impozitare celor care au incercat sa iasa din lancezeala sociala.

Multi dintre cei pe care ii acuzam ca stau in carciumi, nici nu stiu despre acesti bani si despre Masura 1.4.1. Cei care stiu, functionarii din Agricultura, nu sunt trimisi - in cadrul sarcinilor de serviciu - sa mearga in sate, sa duca munca de lamurire de la om la om. Stiu, suna ca la comunisti, dar eu, ca ziarist, gaseam, in vreme de campanie, un director la Directia agricola chiar si la noua seara. Azi, nu gasesti niciunul, nici la noua dimineata! Mai ales directorilor bugetari li s-a urcat democratia la cap.

Acum, in capitalism (cum ne place sa spunem), taranii nu trebuie obligati sa lucreze cu sila, ci trebuie stimulati financiar si fiscal sa faca ceva, sa produca. De ce nu se anuleaza, de maine, toate “certificatele de producator” date de primari si sa fie primiti sa vanda la piata doar cei cu adeverinta de la fisc ca si-au achitat impozitele pe proprietatea funciara, taxele pe produsele agricole aduse la vanzare (cu specificarea sortimentului, a cantitatii de marfa pe care o vinde etc.)? Unui taran care vinde la piata marfa de 5.000 de lei (1.200 euro = 1 UDE) i se pot acorda avantaje fiscale.
Daca vrem sa ramana toti saraci si sa voteze cu cei de la Putere, ne vaitam si atat. Daca nu, stimulam ferma de mici dimensiuni. Cu zaharelul, sa-i reaprindem sateanului dorinta de a castiga bani. Cu biciul, punand impozite si taxe, asa cum plateste orice muncitor din oras. La cati injura azi actualul guvern, nici nu mai conteaza...