Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Cred ca pana la sfarsitul anului trebuie sa dam o strategie pentru agricultura

interviu cu Valeriu STERIU, presedinte al Comisiei prezidentiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii in Romania

- Putem vorbi despre strategia agricola pe care tocmai ati fost insarcinat sa o pregatiti?
- Fiind vorba de o perioada relativ scurta de cand am pornit, de doua saptamani, pot sa spun acum ca mi-am propus sa fiu managerul acestei comisii. Nu ma pot masura in cunostinte cu marea majoritate a membrilor, cei care sunt membri ai Academiei, profesori universitari sau chiar fermieri, reprezentanti ai organizatiilor profesionale. Practic, rolul meu este sa asigur un flux normal de activitate a comisiei, sa produca documente pe care si le-a produs - strategiile pe termen scurt, mediu si lung - si sa inlatur eventualele obstacole.

- Ati gasit ceva materiale redactate sub presedintii care v-au precedat?
- Da, Comisia a lucrat. Nu a stiut poate neaparat ?sa-si vanda marfa?, dar oamenii de acolo au facut ceea ce-si propusesera in 2009, un plan de masuri pe termen scurt pentru anul 2011. De altfel, unele dintre obiectivele pe care si le-a propus in 2009 fostul ministru Ciolos s-au materializat. De exemplu, subventionarea motorinei pentru agricultura. In 2009 era doar o propunere... Sunt multe propuneri care vin, in primul rand, dintr-o analiza sectoriala.

- De la Dumitru a ramas ceva?
- Sunt cateva contributii si de la Mihail Dumitru. Cred ca e putin gresit sa ma uit cine este contributorul. Lucrarile sunt ale majoritatii celor 30 de membri din Comisie. Dar, alaturi de ei este si un secretar executiv care, la randul lui, a scris o parte din documente, Comisia validandu-le. Eu tratez aceste documente ca fiind ale echipei.

- Aveti un termen de ??predare? a lucrarii?
- Nu am primit o ?foaie de parcurs?, dar cred ca la sfarsitul acestui an trebuie sa dam o viziune pentru agricultura Romaniei, o strategie.

- Aceasta viziune se intoarce cu fata si catre latura sociala sau numai catre latura tehnologica a agriculturii?
- In mod cert, eu as spune ca trebuie sa avem si un unghi social prin care analizam agricultura actuala si viitorul ei. Nu poti sa nu pornesti de la realitatea ca exista 17.000 de agenti economici si 3,9 milioane de gospodarii taranesti. Socialul si economicul merg impreuna.
Trebuie sa privim cu atentie si o alta componenta pe care am neglijat-o mult, respectiv componenta de mediu, care face parte tot din acest pachet. Sa observam ca in Europa se discuta foarte mult de mediu. Eu sunt convins ca in 2020 si noi vom vorbi altfel despre resursele de apa.

- Avem de-a face cu un milion si de beneficiari ai platilor directe. Putini au personalitate juridica. Simtiti nevoia unei legislatii care sa se adreseze exact agricultorului? Sa defineasca ferma, seful de exploatatie, lucratorul din ferma (chiar daca e membru al familiei) etc. Toti castiga din munca lor si ar trebui sa aiba si o contributie fiscala.
- O prima analiza arata ca una din marile probleme pe care le avem in agricultura este diferenta mare intre ceea ce intra si ceea ce iese, raportat la nivelul macro al economiei.
Intr-adevar, sunt sume mari care intra in agricultura. (Chiar daca niciodata nu sunt de ajuns!) Dar intra sume din ce in ce mai mari, in primul rand dinspre Uniunea Europeana. Dar, deloc de neglijat, sume mari din buget national. Sau banii reinvestiti, in propria afacere. Exista o dificultate de a urmari, la acel milion de beneficiari, ce se intampla mai departe cu banii primiti. Asta genereaza semne de intrebare. Teoretic, ar putea fi pusa in mai multa ordine printr-o noua legislatie. Sa se evidentieze mai evident raportul intre ce intra in agricultura si ce iese. Cred ca vom avea, ca o concluzie a acestei strategii, nu doar un document, ci propunerea unui pachet de legi.
Desi este o Comisie mai degraba tehnica, o Comisie sub umbrela adiministratiei prezidentiale. Noi avem nevoie de o reforma in tot sistemul agricol. Sa plecam de la structura agricola, mult prea fragmentata pentru a rezista in competitia din piata europeana. Avem dificultati mari in a ne asigura competitivitatea. Sunt multe corectii care trebuie facute la legislatia care s-a adunat in 20 de ani si care a dus la o birocratie excesiva. Exista un hatis legislativ care ne impiedica la tot pasul, pornind de la legea funciara, de la ceea ce inseamna administrarea fondurilor europene.
S-a tot pus lege peste lege, in final ducand la aproape imposibilitatea de a naviga cu simplitate, asa cum se intampla in Vest. Legislatia nostra ar trebui luata si periata.

- Franta are un Cod rural...
- Si Franta, si Germania au o legislatie foarte simpla si clara. E posibil sa rezulte si necesitatea unui astfel de Cod pentru Romania. Dar, reforma trebuie sa plece de la cateva prioritati pe care toata lumea le confirma, acelea de a sprijini consolidarea proprietatilor, as spune prin comasare, dar intr-un sens pozitiv. Stiu, sunt oameni care se sperie cand aud de comasarea terenurilor, de orientarea productiei agricole prin politici.
De asemenea, cred ca trebuie sa ne aplecam si spre componenta agro-energiei, tot in corelare permanenta cu tot ce inseamna pastrarea echilibrului de mediu si cu o egalitate de sansa pentru ceea ce are Romania (paradoxal!) - ferme foarte mari si ferme foarte mici. Fiecare dintre acestea aduce un anumit beneficiu social, economic...

- In momentul de fata, in Comisie sunt majoritatea - daca nu chiar toti - ingineri agronomi. Simtiti nevoia unui reprezentant al Finantelor in aceasta comisie? A unui reprezentant al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale?
- Nu simt nevoia cresterii Comisiei din punct de vedere al membrilor. Eu cred ca toti cei 30 de membri pot pune pe masa toate problemele si le putem analiza. Eu nu cred ca problema in Comisie este de a mai aduce alti oameni, cat de a optimiza un mecanism de lucru. Managementul este mai degraba o prioritate...

- Sesizati o pondere prea mare a mediului academic in comisie?
- Nu. Comisia are in primul rand un rol de consultare-validare. Voi promova o consultare de jos in sus, o sa discutam aproape cu toate asociatiile profesionale.

- Prin ce canale comunicati cu fermierii?
- Avem intalniri directe, confortabile ca discutie. N-as spune ca o intalnire este acea in care trei oficiali se asaza fata in fata cu 300 de fermieri. Nu se asigura un flux ?omenesc? de informatii. Prefer sa stam la aceeasi masa, reprezentanti ai comisiei si cativa fermieri. Noi spunem cam ce vrem sa obtinem, ce propuneri exista si lasam o perioada de timp in care sa aflam si opiniile fermierilor.

- Implicati si media in discutii?
- Da. O sa avem intalniri cu presa, indeosebi cea agricola. Atat sa aflam ce experiente ale lor vor ziaristii sa ne comunice cat si pentru a-i informa pe fermieri, prin media, despre ce facem noi.
Nu in ultimul rand, vom interactiona, in timp real, printr-o pagina de Internet deschisa propunerile pe care vrem sa le aflam din partea comunitatii de fermieri.

- O discutie, parca putin prea vocala la noi, este legata de organismele modificate genetic...
- As observa ca, la noi, discutia este intre agricultori si activistii ecologisti.
Consumatorul a fost prea rar intrebat. Nici informatii nu i s-au dat, ci lozinci. Eu as porni de la dreptul consumatorului de a fi informat. El trebuie sa stie ce mananca. Este importanta etichetarea produselor. Dar un substrat mai gros de informatii ar trebui sa il preocupe pe consumator. Inclusiv informatii despre mediu.
Noi putem fi pionieri in zona modificatelor genetic dar, in egala masura, putem sa fim pionieri si in ceea ce inseamna produse organice, pentru ca avem acelasi potential foarte mare. Dar si productia organica presupune anumite abilitati si anumite costuri.
Repet, decizia nu sta in gandirea mea. Vom analiza, nu doar in Comisie. Totul ar trebui pus in balanta.

- Comisarul Dacian Ciolos vorbeste de fermele mici si mijlocii. Cum il vedeti dezvoltandu-se si cat? Ce atentie le va acorda aceasta strategie?
- Acest mic producator este temelia agriculturii. Va amintiti, in 2003, o echipa mica din Ministerul Agriculturii a propus o strategie ce vorbea de comasarea terenurilor prin pensionarea timpurie si incurajarea tinerilor. Cred ca astfel de politici vor trebui continuate. Micul fermier trebuie sa genereze venituri care sa-i acopere costurile, sa-i lase un pic de profit care, impreuna cu subventiile, sa-i aduca venituri din care sa traiasca decent. Acest mic fermier, in mod cert, trebuie fiscalizat. El nu este un asistat social.
Eu unul, cred ca acesti mici fermieri exista si acum. Ei asigura, in mare parte, hrana pentru populatia din mediul rural. Importurile de produse agricole le regasim in urban, nu in rural. Eu chiar propun sa privim cu mare atentie cifrele legate de importul produselor agricole in ultimii 10 ani. Piata produselor agricole din Romania inseamna intre 13-16 miliarde de euro. Importurile nu au depasit niciodata 4 miliarde. In mod real, nu am importat niciodata mai mult de 25% din ceea ce se mananca in tara. Sloganul ca importam 70% din hrana este fals! Intre oras si sat, lucrurile difera foarte mult. Intr-adevar, in hipermarketuri sunt poate 70-80% produse importate. Ceea ce lasa o anumita amaraciune consumatorului roman. Mai ales la legume si fructe. Dar, pe ansamblu, o economie care sa fie axata pe exportul de produse agricole in viitor poate fi o tinta strategica. Modificarile de clima din Europa din ultimii ani ne-au adus in postura de a intra putin mai serios in calcule ca exportator de produse agricole.
Un pret mai avantajos la cereale din vara trecuta ne-a facut sa apropiem balanta comerciala. Importurile sunt la ora actuala undeva la 3,7 miliarde, iar exporturile la 3 miliarde. Putem, in scurta vreme, sa devenim o tara predominant exportatoare, ceea ce ar fi o performanta a agriculturii.

- Am discutat mai ales despre productia vegetala. As duce discutia si la zootehnie. Sa mergem direct la un domeniu pe care il stiti bine: vaca de lapte. Cum vedeti orientarea in Strategie?
- Repet, ca nou-venit in echipa care defineste strategia, am gasit gata identificate o parte nu din politicile propuse, ci din radiografia sectorului.
O radiografie foarte bine facuta de secretarul tehnic pe acest capitol al laptelui. Avem, din fericire, informatii foarte precise, cel putin din anul 2007 incoace.
Tot ceea ce inseamna lapte este bine precizat, pentru ca a fost legat de plati si subventii.
Sigur, o lege nascuta putin gresit la subventia pe cap de vaca, a generat unele necorelari. Asa se face ca se platesc subventii pentru vacile care erau in ferma in urma cu niste ani si care nu mai sunt astazi.
Dar, pe termen lung, acest sistem dispare, atata vreme cat Europa discuta deja de plata pe ferma si nu pe produs sau pe animal. Probabil, peste trei ani...

- Unde este locul vacii de lapte? In ferma mica sau in grajdurile de 1.000 de capete? In SUA sunt 9 milioane de vaci de lapte si 49 de milioane de vaci de carne.
- In SUA, gasesti vaci de lapte si in Wisconsin in ferme de 30 de vaci, care sunt echivalentul a 2 vaci in Romania, dar gasesti, de cativa ani, mai mult lapte produs in California, in ferme de 5.000-7.000 de vaci. Americanii spun ca ambele sunt productive si adaptate pe zona lor. Nu vor inchide fermele din Wisconsin ca sa le lase pe cele de tipul californian.
La fel si in Romania. Putem stimula si ferme de vaci de langa Bucuresti si pe cele de langa Vatra Dornei.
Aici, in campia de sud, s-au format cateva asociatii foarte reusite. Sunt ferme mari, populate cu Holstein. Au productii spectaculoase.
Dar, in egala masura, sunt ferme familiale, in zona de munte, unde se produce alt tip de lapte si altele sunt produsele pe care le vand acele ferme.

- Va propuneti o politica de incurajare a vacii de carne in zona de deal-munte?
- Estimarile de piata sunt ca in Romania se va manca din ce in ce mai mult carne de vaca. Asa cum in ultimii ani am avut o crestere a consumului pe carne de pasare, oarecum in detrimentul carnii de porc. Sunt importuri tot mai mari de vita, dovada ca sunt cumparatori. Fermierii nostri, chiar cei mici, din zona colinara, pot asigura un pret competitiv. Dar, pentru asta, este necesara o imbunatatire a geneticii pentru a produce o vaca de carne de calitate superioara. Eu sunt convins ca cererea de pe piata va genera in mod cert aparitia unor ferme mari de vite pentru carne.
Probabil si politicile agricole ale statului vor incuraja acest proces. De altfel, investitia intr-o ferma de vite de carne este mai mica decat intr-o ferma de vaci de lapte.

- Ganditi tot la ferme mari...
- Nu, nu cred ca cineva pune vreun fel de restrictie vizavi de dimensiune. Daca o ferma are 500 de vaci pentru carne sau are doar 50 de vaci, dimensiunea nu vine din vointa politicului. Este in primul rand generata de vointa antreprenorului care porneste aceasta afacere. El isi evalueaza potentialul lui de dezvoltare si - inainte de toate - de cererea pietei. Eu degeaba dau cele mai frumoase premii pentru a face vita de carne, daca preferinta de consum a populatiei merge spre carnea de porc. Ori de pasare.
Piata este cea care imi da indica, gradual, ce si cum trebuie sa stimuleze statul. Sunt atat discutii pe care le-am pornit cu colegii din comisie, legate de a face aceste politici, tinand foarte mult cont de tendintele pietei. Nu numai de piata romaneasca, ci si de piata mondiala. Trebuie sa intelegem globalizarea. In lume, cererea si oferta merg pe principiul vaselor comunicante.
Va dau un exemplu: creste cererea pe orez, nu doar datorita Chinei, ci datorita faptului ca productia de orez nu poate fi facuta usor si oriunde.
Tot ce inseamna strategie trebuie sa tina cont de globalizare. Trebuie sa ne gandim si ce va consuma omul peste zece ani.
Vom tine cont si de modificari climatice. Ma gandesc si la ce inseamna daca imbunatatim infrastructura de irigatii. Nu cu minuni. Nu ne propunem sa terminam maine canalul Baragan-Siret. Il vreau si pe el, evident, terminat cat mai repede.
Avem nevoie de un document clar, care sa confirme ca agricultura Romaniei are viitor pe anumite directii, cu anumit sprijin economic, care vine in primul rand de la Europa, in mod secundar dinspre sursele pe care bugetul le poate oferi. Bugetul nostru asteapta, la randul lui, sa fie consolidat dinspre agricultura. In mod cert, noi, agricultorii, vom avea o contributie mai mare la PIB.


Citeste si: