Profitul agricol nr.17
22 aprilie 2015
Guvernul nu mai plateste partea sa din subventia directa pe suprafata, de 75 de euro pe hectar

Comunicat de presa

Membrii LAPAR si toti producatorii agricoli din sectorul vegetal din Romania, luand cunostinta de proiectul de act legislativ privind stabilirea pentru anul 2011, a cuantumului maxim al platilor directe pe suprafata si a platilor separate pentru zahar, care se acorda in agricultura pentru sectorul vegetal, protesteaza si sunt profund ingrijorati de initierea acestui act normativ, care stabileste pentru anul 2011 pentru schema unica pe suprafata SAPS, un cuantum maxim de plata pe hectar de 100,65 euro.
Din Nota de Fundamentare la pozitia 5, reiese ca sumele totale necesare aplicarii schemelor directe - PNDC - care se aloca de la bugetul de stat nu mai se acorda.
Mentionam ca in procesul de elaborare a prezentului proiect de act normativ NU au avut loc consultari cu reprezentantii asociatiilor reprezentative din sectorul vegetal.
Neavand loc aceste consultari, nu se poate afirma ca propunerile si recomandarile facute in cadrul acestor consultari au fost luate in considerare la stabilirea cuantumului indicativ al nivelului platilor din sectorul vegetal, intrucat nu au fost mentionate.
Nimeni si niciun agricultor nu ar fi acceptat acest nivel, pe care in mod ARBITRAR
l-ati stabilit, fara a fi si noi consultati.
De asemenea, NU au avut loc consultari cu reprezentantii asociatiilor profesionale si patronale pe filiera de produs - OIPA - cereale si produse derivate din sectorul vegetal.
Reiese evident, ca pentru anul 2011, prin prezenta Hotarare de Guvern, se stabileste cuantumul maxim al platilor directe unice pe suprafata de 100,65 euro/ha.
Din luarile de cuvant din acest an, ale ministrului Agriculturii si ale conducerii APIA (director general, director general adjunct), pentru anul 2011, cuantumul maxim al platilor directe unice pe suprafata era STABILIT in valoare de 176 euro/ha.
Precizam ca, desi anul acesta majoritatea producatorilor agricoli din sectorul vegetal au realizat o productie mai buna fata de anii anteriori, preturile de achizitie au fost mai scazute cu pana la 30% fata de anul trecut.
In acest context, producatorii agricoli din Romania nu au realizat venituri mai mari decat anul trecut si chiar fata de anii anteriori.
Cu toate acestea, rezultatele mai bune obtinute in acest an sunt datorate atat conditiilor meteo climatice favorabile cat si cuantumului maxim al schemelor de plati directe si plati nationale directe complementare acordate in anul 2010.
Efectul a fost resimtit printr-o crestere a PIB-ului Romaniei, datorat agriculturii cat si prin mentinerea inflatiei la un nivel apropiat de cel prognozat. Dar, de peste 2 luni de cand s-a instalat seceta atmosferica si cea pedologica in toate zonele agricole ale tarii, aceste rezultate financiare favorabile au fost diminuate substantial prin cresterea costurilor de infiintare a culturilor agricole de toamna.
In acest caz, exista pericolul iminent ca din lipsa mijloacelor financiare ale producatorilor agricoli, drastic diminuate de seceta, care se prelungeste, exista posibilitatea de a ramane o suprafata foarte mare neinsamantata cu cereale de toamna si sa fie calamitate suprafete mari din cultura rapitei deja semanata.
De asemenea, facem precizarea ca agricultorii care au accesat fonduri europene si care s-au imprumutat la banci pentru acestea, au tinut cont de subventia promisa de Guvernul Romaniei.
LAPAR, ca federatie reprezentativa a agricultorilor din sectorul vegetal in numele tuturor producatorilor agricoli din sectorul vegetal din Romania CERE ministrului Agriculturii, primului ministru si Guvernului Romaniei sa NU promoveze aceasta H.G.
Ne exprimam speranta, ca asa cum a promis Guvernul Romaniei prin vocea autorizata a primului ministru, domnul Emil Boc si a ministrului Agriculturii, domnul Valeriu Tabara, cuantumul maxim al platilor directe unice pe suprafata care se acorda in agricultura in sectorul vegetal pentru anul 2011, sa fie de 176 euro/ha, ceea ce va putea conduce la posibilitatea finantarii productiei agricole pentru anul 2012.

Nicolae SITARU, presedinte LAPAR


Citeste si:


Editorial
Am mai vorbit despre obiceiul vaicarelii la romani. Despre tentatia de a fi bocitoarea satului. Una dintre temele vaicarite foarte des în ultima vreme este formarea Camerelor agricole. Intrebarea este: ce ne asteptam sa fie aceste organizatii asa-zis "ale fermierilor"? Ar fi putut ele sa ia locul organizatiilor profesionale? Sa înlocuiasca LAPAR ori FCBR? Putin probabil! Aceste organizatii s-au nascut natural, fara o lege speciala de la Parlament. Aceste organizatii profesionale s-au rodat, au selectat lideri autentici, ca Baciu ori Franc. Si Liga Agricultorilor (Mari), si Federatia Crescatorilor s-au calit în lupta cu oficialitatile. Abia cand au intrat în opozitie au vazut daca au sau nu ceva de spus. Sunt, pana acum, cincisprezece Camere agricole judetene alese (mai mult sau mai putin). Ce au facut ele pe plan local pentru agricultori? Dar la nivel national? Ce drepturi au aparat? Asa cum a diagnosticat un studiu acum cativa ani, Romania are doua agriculturi, divergente. Una, a fermierilor (mai degraba investitori în agricultura) cu ferme relativ mari, performante. In general, acesti fermieri sunt oameni înstariti (sa nu zicem bogati), cu vigoare sociala, cu o informatie profesionala peste medie, foarte multi chiar cu studii universitare agricole. Cealalta, a taranilor (as spune a locuitorilor satului) cu proprietati relativ modeste. Acesti oameni muncesc mult si castiga putin din agricultura; nu au exercitiu social, nu au informatie profesionala si nu sunt obisnuiti sa o caute în carti ori reviste agricole. Intre aceste doua categorii de agricultori exista o prapastie care nu poate fi trecuta. Ale cui sa fie Camerele agricole? Ale celor mari ori ale celor mici? Cine pe cine sa conduca?
Fost si viitor ministru
Noul TVA, de 9%, ridica o dezbatere publica foarte mare. Este un lucru bun sau unul rau? Se poate adopta atat de repede? Raspunsurile la aceste întrebari vin în functie de pozitia din care privim situatia. Din postura unui fermier, te gandesti ca vinzi cu 15% mai ieftin marfa, în timp ce toate inputurile au TVA de 24%. In pretul real, acest lucru nu este o problema, pentru ca în contabilitate se lucreaza cu cifrele nete, fara TVA. Dar în cash-flow-ul de zi cu zi, 15% mai putin din banii pe care îi rulezi reprezinta un handicap de finantare. Dar, este si o parte buna. Pentru fermieri, exista posibilitatea de a vinde mai mult. Este adevarat ca pentru acestia este mai important sa vanda marfa, nu se pune problema ca nu ar avea unde sa o vanda. Nu este ca în retail, unde competitia este de a vinde mai mult. Fermierul vinde oricum toata marfa si o crestere a consumului nu se simte. Nu în mod real; dar în mod direct, da. Pentru ca noi avem astazi o piata împartita pe doua componente: export si intern. Piata interna este destul de constanta de cativa ani si este destul de limitata si în ceea ce înseamna TVA. Din punctul meu de vedere, odata cu aceasta masura, se va produce mai multa carne de porc pentru piata interna, pentru ca vor disparea foarte multi evazionisti, iar aprovizionarea de pe piata interna va fi mult mai mare. Caci pana acum se faceau importuri în conditii suspecte. Mai multa carne de porc produsa poate sa însemne si mai multe cereale consumate. Deci, în final, se ajunge la o crestere a consumului. Poate ca nu anul acesta, dar, în mod sigur în 2-3 ani, la asta va duce. Iar piata va fi una mult mai sanatoasa.