Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Semnalul orientarii definitive a Agriculturii pe directia catre Europa?

Recunosc ca programul de guvernare, sectiunea pe agricultura, nu mi-a produs o satisfactie de nestapanit. La noi, nici macar in parlament votul nu s-a dat pe programe ale Guvernului, ci pe sarcini de la partid! Dreptatea este a celor cu cel mai mare numar de voturi. Motivatia n-a contat niciodata. Lucrurile sunt total amestecate (in program) si nu stiu cum s-au selectat primele masuri.

Impozitarea agricultorilor poate marca momentul de la care agricultura sa aiba pretentia ca a intrat in relatie corecta cu societatea si statul. Relatie care incumba drepturi si obligatii. Masura luata cu hei-rup (probabil de o alta structura decat MADR), fara o pregatire prealabila, a creat un disconfort serios in lumea rurala. Adevarul este ca, in cazul in care exista un program de reforme, acum este momentul implementarii lor.
Tactul cu care vor fi pregatite va determina si costurile in plan politic. Atestarea producatorilor (cardul de producator agricol) este o prima jumatate de pas catre fiscalizarea oricui doreste sa introduca marfa pe piata. Aceasta masura evident ca va fi primita cu reticenta fara o campanie de motivare.

In calitate de consumator, as dori sa cunosc calitatea si tot ce tine de provenienta alimentelor pe care le consum. Si in caz de ce-i mai rau, trebuie sa existe posibilitatea de indentificare si tragere la raspundere a celui care una scrie pe cutie si altceva pune inauntru. Mari rezerve am si fata de tarabagii, asa-zisii producatori, evazionisti aciuiti prin curtile unor institutii publice sau prin piete improvizate (parcuri, locuri virane etc). Nu tu apa, nu tu un grup sanitar, nu tu un organ sanitar care sa verifice produsele. Evident, nici de la fisc nu este nimeni. Doar noi, naivii care platim preturi exagerat de mari pe produse (uneori) de calitate indoielnica.

Romania este, in calitate de membru cu drepturi a UE, si membru cu obligatii. In sensul temei abordate, Regulamentul CE nr.178/ 28 ianuarie 2002, la art. 18, stabileste ca "trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale, a animalelor de la care se obtin produse alimentare si a oricarei alte substante incorporata intr-un produs alimentar sau in hrana pentru animale, se stabileste pentru toate etapele productiei, prelucrarii si distributiei". Pentru asta, producatorul agricol trebuie sa fie identificabil si prin documentele care insotesc marfa. El trebuie sa-si asume responsabilitatea calitatii marfii. In acest mod asiguram "securitatea alimentului" si satisfactia consumatorului. Deocamdata, europenii ne lasa sa abdicam de la calitatea produselor alimentare pe care le consumam, insa cand vom dori sa exportam, or sa vrea si poza vacii din laptele careia s-a facut cascavalul. Solutia identificarii si a fiscalizarii trebuie aplicata cat mai repede pentru toti cei care produc pentru piata.
Avand in vedere ca se va utiliza in gestionare codul de bare (care cuprinde obligatoriu numarul 666), cred ca nu se vor evita referirile la Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul (cap.13, verset 17): "Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei sau numarul numelui fiarei." Cred ca teologii ortodocsi vor constata si explica diferenta intre referirea biblica si codul de bare.

Revenind la masurile anuntate de ministrul Agriculturii privind restructurarea cercetarii (sper sa nu existe motivatii legate de litigiile de la ICITID Baneasa-Giurgiu sau Institutul de Cercetari Alimentare, de la alta Baneasa), fiscalizarea si sustinerea micilor producatori, in cadrul carora foarte mare greutate va avea suportul pentru fermele familiale (ce reprezinta baza agriculturii europene), am ramas placut surprins.
Sa fie acesta semnalul orientarii definitive a agriculturii catre Europa?

Alexandru LAPUSAN

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!