Profitul agricol nr. 25
24 iunie 2015
Trebuie sa asiguram la insamantat o densitate de 750 de boabe germinabile/mp si sa uitam de infratire

Lectie despre grau cu Dimitrie Musca:

Cu 3.400 ha cultivate cu grau, la fermele din Curtici si Olari, judetul Arad si cu o productie de peste 6.000 kg/ha in fiecare din ultimii 10 ani, Dimitrie Musca este unul dintre fermierii care pot fi luati ca exemplu. Din acest numar, luna de luna, va vom prezenta “ce si cum face Musca” pentru a obtine aceste rezultate.

Samanta
La grau, lucrez numai cu soiuri romanesti, de la Fundulea. Am facut experiente cu toate soiurile. In toamna anului trecut, am insamantat, in principal, soiurile Glosa, Boema si Izvor. Am avut campuri experimentale de sute de hectare pe acelasi agrofond, cu parcele de 30 de hectare si pentru alte soiuri, straine. Fata de cele romanesti, nu au avut constanta. Unul a avut productie si nu a avut gluten, altul a dat productie si nu a avut proteina sau a avut gluten si proteina dar nu a avut productie, si asa mai departe.
Am parcele pe care facem, an de an, chiar peste 8.000 de kilograme la hectar.

Cantitatea
Elementul de baza, in opinia mea, este densitatea la insamantare, numarul de boabe germinabile pe metru patrat. Este impropriu sa discutam in kilograme la hectar. In cazul soiurilor actuale, intensive, nu mai trebuie mizat pe aspectul de infratire, conform caruia, dintr-un bob faci 3-4 spice.
Eu, in contradictie cu lumea universitara, am sustinut ca, in cazul acestor soiuri intensive, nu mai este de luat in considerare aspectul infratirii. In testele pe care le-am facut, am mers cu o cantitate de samanta la hectar care sa imi asigure 750 de boabe germinabile pe metru patrat. Stiu, sunt multi fermieri care nu impartasesc ideea pe care eu o sustin, dar logica mea este urmatoarea: un spic de grau are 40-42 de boabe; un spic din frati are 6-8 boabe, dar pana sa ajunga in stadiul de planta, cu 3-4 frunze si cu spic, consuma aproape cat o planta pentru dezvoltarea partii vegetative, dar numarul de boabe este abia la 20%.
La 750 de boabe germinabile, cu aproximativ un gram productie pe spic, rezulta 7.000-7.500 kg de grau la hectar.
In toamna trecuta, am semanat o parte din grau mai tarziu si mi-am luat o marja de siguranta: am semanat 770 de boabe pe metrul patrat.
Trebuie sa uitam de aspectul de infratire. Este sigur un fenomen depasit, pe care l-am invatat in facultate, dar era un fenomen caracteristic altor soiuri de grau, nu celor de azi, intensive.

Insamantarea
Intreaga suprafata am semanat-o direct in miriste, de obicei dupa porumb, discuind inainte, de 2-3 ori, cu ajutorul unor utilaje performante, care intra in pamant pana la 20 de cm, cat o aratura.
Daca timpul este favorabil, in conditii normale, terminam semanatul in zece zile, cu ajutorul semanatorilor de mare capacitate.
Fertilizarea incepe inainte de insamantare. Pornind de la simplul calcul ca o tona de grau consuma 25 de kg de azot substanta activa, 14 kg de fosfor si 21 kg de potasiu, folosim un ingrasamant de la Targu Mures, pe care il aplicam sub discuitura, in raport de: 27; 13,5; 0 (azot, fosfor, potasiu). Pentru cultura graului, gradul de aprovizionare cu potasiu il am asigurat de sol.

Perioada de insamantare este si ea foarte importanta. Niciodata nu insamantam graul inaintea datei de 1 octombrie.
In aceasta toamna a fost o invazie de afide, purtatoare a catorva virusuri, cel mai puternic fiind cel al piticirii graului, fenomen frecvent intalnit cand semeni foarte devreme.
In conditiile in care se obtin 750 de plante din boabe germinabile, se creeaza o masa vegetativa foarte puternica, foarte mare. Datorita faptului ca graul “fuge dupa lumina”, el tinde sa fie mai subtire si mai fraged.

Este obligatoriu un tratament cu retardant de crestere. Eu am folosit, in ultimul timp, produsul Modus de la Syngenta, efectele acestuia fiind foarte bune: 0,4 litri la hectar, mai mult decat recomanda tehnologia lor deoarece si tehnologia mea este mai aparte. Asa am reusit sa produc scurtarea internodiilor si cresterea in diametru a paiului.
Rezultatul este obtinerea unei rezistente la cadere, astfel incat graul sa nu fie culcat de furtuna si de ploi.
Plantele cazute la pamant ingreuneaza recoltarea deoarece combina merge mult mai incet si pierde viteza de recoltare, putandu-se pierde, in acest fel, pana la 50 de hectare pe zi, ca suprafata recoltata.

Pentru bolile foliare facem 2-4 tratamente preventive: 4 intr-un an ploios si 2 intr-un an secetos, respectiv atat cat se impune. Aceste tratamente se fac obligatoriu preventiv, nu curativ. La fiecare aplicare realizata cu ajutorul avionului, mai adaug la fiecare hectar circa 20 kg de uree dizolvata in apa (uree, nu azotat de amoniu), pentru a obtine efectul de ingrasamant foliar. Am testat! Ureea nu arde planta! Necesitatea de a face pana la patru tratamente se datoreaza si densitatii mari a plantelor, care impiedica patrunderea vantului, nepermitand aerisirea culturii si creand in acest fel mediul propice pentru dezvoltarea bacteriilor, a virozelor, precum si a oricarui atac de boli. Nu are voie sa se instaleze fainarea, nici ruginile si mai ales fusarioza.

Toate tratamentele se fac cu ajutorul avionului. Un avion poate trata pana la 1.000 hectare pe zi, in conditiile in care un zbor acopera 25 de hectare.
Ma doare sufletul sa vad o planta de grau culcata la pamant si peste care a trecut tractorul de mai multe ori. Impotriva insectelor intervenim cu diverse produse imediat ce apare fenomenul.

Sol si precipitatii
La Curtici, anul trecut, precipitatiile au depasit 750 l/mp, dar au fost si ani cu 240 l/mp, media multianuala fiind de 570 l/mp. Avem soluri bune, cu predominanta in cernoziom, fapt care ne permite obtinerea de productii ridicate.
In totalul de 5.200 hectare detinute de CAI Curtici, exista si o suprafata de 580 hectare de soluri foarte nisipoase, precum si 300-400 hectare de saratura.


Citeste si:


Fost si viitor ministru
Bancile sustin ca riscurile de creditare a afacerilor în agricultura s-au diminuat. Tot acestea sunt de parere ca anul 2014 a fost unul foarte bun în materie de creditare a fermierilor. Cu toate acestea, sunt extrem de multe proiecte pe fonduri europene care nu au putut fi implementate si nu vor putea fi nici pe viitor din cauza lipsei de cofinantare si a lipsei unor politici agricole viabile din partea MADR (cum a fost, de exemplu, programul Fermierul). Din punctul meu de vedere, nu dobanda practicata de banci este astazi o problema. Problema în implementarea proiectelor care necesita cofinantare tine, în primul rand, de garantarea creditelor. Fondurile de garantare ar trebui sa explice de ce au considerat, în ultima perioada, ca trebuie sa mareasca comisioanele, mai ales la beneficiarii de fonduri UE? De ce se face diferenta între administratiile publice locale, care au comision de garantare între 0,25-0,75%, si persoanele juridice cu afaceri în agricultura, care au comision între 3% si 5%? Fermierii considera aceste conditii abuzive si au dreptate! O alta conditie impusa de banci, care nu lipseste din nici un contract de finantare, face referire la rulajul bancar. In orice contract de finantare banca impune o conditie de rulaj. Dar, bancile trebuie sa înteleaga ca, în activitatea agricola, cifra de afaceri nu este aceeasi cu rulajul bancar. Aici este o nisa pe care IFN-urile si alte societati de profil au speculat-o. Fermierii trebuie sa se descurce într-un fel, asa ca îsi cauta furnizori care dau inputuri cu plata la recoltare sau fac bartere.