Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Noii arhitecti ai Politicii Agricole Comune

Cu invitati care au un cuvant de spus în arhitectura viitorului, Centrul European pentru Studii Politice a organizat recent, la Bruxelles, o dezbatere despre PAC 2020. Vorbitorii au trecut în revista locul agriculturii europene în comertul mondial, dar au abordat si preferintele culinare ale generatiei Millenials (cei nascuti în anii '80). A luat cuvantul inclusiv Tassos Haniotis, "omul cifrelor", cel care propune strategii pentru politica agricola în cadrul Comisiei Europene.

Tassos Haniotis este directorul departamentului de analiza economica din cadrul Directiei Agricole a Comisiei Europene (DG-AGRI). Este genul de tehnocrat bruxellez care reuseste sa capteze atentia salii. Nu atat pentru ca ar avea un discurs împanat cu vorbe sclipitoare, ci pentru ca este foarte precis, mereu blindat cu cifre si analize despre realitatile agricole mondiale si europene.
Pentru cei care au uitat la ce este buna politica agricola comuna, Haniotis a aratat ca venitul fermelor europene este unul stabil, în ultimii zece ani, comparat cu cel al fermelor din SUA. A subliniat ca fermele europene au reusit sa devina mai competitive, în ultimii ani, la nivel global. Asta deoarece preturile produselor agricole din UE au ajuns la nivelul preturilor mondiale, nu doar la grau, ci si la lapte. De asemenea, pretul carnii de vita din Europa a ajuns aproape de cel al vitei de provenienta nord-americana, dar ramane mai ridicat decat cel al carnii de vita din Brazilia. Preturi mai mai mari decat cele mondiale se pastreaza si la zahar.

Comertul global a explodat
Tassos Haniotis a aratat ca, în decurs de zece ani, UE a reusit sa devina un exportator net de produse agro-alimentare. În 2003-2005, comunitatea europeana importa anual bunuri agroalimentare de 75 de miliarde de dolari si exporta de 71 de miliarde. Zece ani mai tarziu, în 2013-2015, UE a ajuns la importuri agroalimentare anuale de 134 de miliarde de dolari si la exporturi mai mari, de 161 de miliarde.
Comertul agroalimentar a explodat însa pe tot globul.
SUA, în perioada 2003-2005, importa anual bunuri agroalimentare în valoare de 58 de miliarde de dolari si exporta de 66 de miliarde. În perioada 2013-2015, a ajuns la importuri anuale de 118 miliarde si la exporturi de 152 de miliarde.
Nici China nu a stat pe loc. In 2005 importa bunuri agroalimentare în valoare de 22 de miliarde de dolari, iar în 2015 a ajuns la importuri de 112 miliarde. La export, în perioada 2003-2005, vindea de 17 miliarde, iar în 2013-2015 a ajuns la 50 de miliarde de dolari.
Brazilia a devenit un jucator important. Importurile nu au crescut foarte mult în ultimii ani, de la 3 miliarde de dolari la doar 10 miliarde. În schimb, a explodat exportul. În perioada 2003-2005, Brazilia vindea bunuri agricole de 27 miliarde de dolari peste hotare, iar în 2013-2015 exporturile au ajuns la 81 de miliarde.
Achim Irimescu, prezent la dezbatere, a ridicat o problema sensibila. Cum va face fata concurentei fermierul european, de acum înainte? "Mi se pare ca cea mai mare problema a Uniunii este mentinerea competitivitatii. Avem Marea Neagra, unde Rusia si Ucraina vin cu preturi foarte joase la cereale si cu productii mari. Romania a pierdut piata coreeana din cauza Ucrainei", a spus fostul ministru, acum seful sectiei agricultura a Reprezentantei Romaniei la Bruxelles. Din pacate, nu au venit raspunsuri la aceasta dilema.
Despre viitorul PAC, Tassos Haniotis a explicat ca va trebui gasit un echilibru între pastrarea competitivitatii si protejarea mediului, între subsidiaritate si simplificare, între crearea de joburi si crestere economica.

Veronica HUZA


Mai multe puteti citi in revista
Profitul agricol nr. 7 din 22 februarie 2017

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!