Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Fermierii romani, la Väderstad, in Suedia

Maria NEGURA BOGDAN


Filiala Väderstad Romania, deschisa la 27 octombrie 2010, in Otopeni, a organizat, in perioada 15-17 mai, prima vizita a unui grup de fermieri romani la fabrica si sediul companiei Väderstad din Suedia.

Echipa sucursalei romanesti (Mihai Rausser-director, Radu Anghelina si Cornel Chiuaru-directori zonali, Mihai Popelescu- tehnician service) a invitat producatori agricoli din Constanta, Tulcea, Calarasi, Teleorman, Dambovita si Neamt.
In timpul celor trei zile de vizita, gazdele de la Väderstad (Lars Thylen, Nils Ahlstrand, Jan Henriksson) le-a rezervat fermierilor romani urmatorul program: prezentarea companiei, o demonstratie in camp cu masini agricole, un tur al fabricii, o deplasare la poligonul de incercare a grapelor cu discuri, o vizita la o ferma de 250 ha si una la fabrica de discuri SPH, furnizor exclusiv pentru Väderstad.

Prezentarea companiei Väderstad
Väderstad este o companie de familie, fondata in 1962, de Rune Stark, sub numele de Runes Mekaniska Workshop, pornind de la o ferma si de la fabricarea unei grape cu colti rigida. In 1972, compania si-a schimbat denumirea in Väderstad Verken. De la 20 de angajati si vanzarea productiei de masini agricole in Suedia, astazi, Väderstad Verken este reprezentata in 30 de tari si are 600 de angajati in Suedia si in tarile unde si-a deschis subsidiare. Managementul este asigurat de copiii fondatorului: Christina -director general, Crister - presedinte, Bo -director pentru tarile din nord si Andreas-director de productie.
In anii '90, Väderstad si-a deschis filiale in Anglia, Franta, Polonia, Ungaria si Germania, iar dupa anul 2000 si-a continuat extinderea in Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Rusia, Australia.
Väderstad are acum o linie de asamblare in Rusia si detine 49% din firma canadiana Seed Hawk. In Romania, utilajele agricole ale producatorului suedez se vand din 1995. In 2010, Väderstad si-a deschis o subsidiara la Otopeni, langa Bucuresti.
Fabrica se intinde pe o suprafata pe 4,3 hectare. Capacitatea de productie este de cel putin trei utilaje/zi. In fiecare an, pe poarta fabricii ies cam 12.000-13.000 de semanatori si combinatoare. Are o sectie de piese de schimb, pentru a asigura mentenanta utilajelor in oricare din punctele din lume unde sunt vandute si folosite.
Tehnicienii si muncitorii sunt implicati intr-o competitie de idei care sa duca, permanent, la imbunatatirea produsului.

Demonstratii in camp
Pe terenul de incercare al companiei, 14 masini agricole (semanatori, combinatoare si tavalugi) au fost aduse la demonstratia din camp. Fermierii romani, unii deja detinatori de masini Väderstad, au putut sa vada utilajele cele mai noi la lucru, in ideea in care vor sa foloseasca in fermele lor respectivele utilaje.
Li s-au prezentat parametrii tehnici (adancime de lucru, viteza de lucru, consum combustibil, capacitate buncar semanatori, latime de lucru si latime de transport, sistem de rabatare etc.). Li s-a raspuns intrebarilor referitoare la functionarea masinilor, astfel incat sa stie daca ele vor putea fi folosite in conditiile fiecarei ferme. Au fost urmarite la lucru dezmiristitoarele din gama Carrier (925 si 500), combinatoare Coltus (420), Swift (560 si 720), NZ Aggressive 700 si Top Down 400, tavalugul din seria Rexius (650 si 1230), precum si semanatorile Rapid (300 C, 400 C, 600 si 600 C) si Spirit Next 600 S xL.

Incercarea discurilor intr-o cariera
Fermierii romani au fost dusi la locul in care Väderstad probeaza rezistenta grapelor cu discuri: o cariera din granit, unde compania si-a amenajat un drum din pietre in care "lucreaza" masina. O testare dureaza doua saptamani. Tractoristii poarta grapa cu discuri prin roca dura opt ore pe zi, sunt schimbati la patru ore, iar la fiecare ora verifica utilajul, sa observe daca vreo componenta a masinii a cedat sau daca talerul discului prezinta fisuri. Daca apar deficiente, tehnicienii fabricii le remediaza. Abia dupa efectuarea acestei probe, utilajul se considera rezistent si bun pentru conditiile de lucru in sol greu.

Vizita la ferma Lagmansberga
Programul a continuat cu o vizita la ferma din localitatea Lagmansberga, a lui Ragnar Knutsson. De notat: pana la ferma, printre loturile semanate cu grau si orz, am mers numai pe asfalt. Fermierii dintr-o zona pun mana de la mana si asfalteaza, pe cheltuiala lor, drumurile din exploatatiile agricole.
Ragner detine in proprietate 250 ha. Parte din teren l-a arendat, mai intai, de la alti fermieri pentru noua ani, apoi l-a cumparat, platind diferenta pana la pretul de vanzare, de 25.000 euro/ha.

Lucreaza doar cu fiul sau. Are trei tractoare cu utilajele aferente. Anul acesta, a insamantat grau, orz si ovaz pentru samanta, culturi care se preteaza la clima din Suedia, cu veri foarte scurte. Alte 20 de hectare le-a cultivat cu cartof, insa le-a incredintat unui alt fermier.

Ca ajutor, primeste subventia pe suprafata, cam de 260 euro/ha.
Productia de grau este de 6.500-8.500 kg/ha, dar anul acesta, fiind si in Suedia o iarna dificila, mizeaza doar pe 7 tone/ha. Profitul la hectar este de 2-300 de euro.
Graul s-a vandut, imediat dupa recoltare cu 130 euro/to; in februarie, a atins un maximum de 270 euro/to, iar in luna mai s-a stabilizat la 210 euro/tona.
Ferma are un depozit de cereale, o hala pentru utilaje si un atelier de reparatii. Grosul venitului nu este asigurat din agricultura: Ragner este proprietarul, in cota parte cu alti 100 de localnici, a trei eoliene, toate costand 4 milioane de euro. Banii investiti in energie se amortizeaza destul de repede. Ragner se afla deja pe profit, incat intentioneaza sa cumpere o a patra eoliana de mare capacitate.

Fabrica de discuri SPH
Väderstad nu produce discuri. Preia toata productia de la fabrica SPH din Överum. Proprietarul fabricii SPH este Magnus Johansson - in acelasi timp director, inventator si lucrator manual in propriile sale hale. A pus pe picioare fabrica de discuri in anul 2000, cu doua linii de productie. Are 22 de angajati si o cifra de afaceri de 11 milioane de euro.
"Creierul - spunea Magnus - este limita afacerii mele". Liniile de productie au fost concepute de el si intreaga automatizare ii apartine ca si idee de flux de fabricatie. De altfel, dupa cum ne-a marturisit, la inceput, pleca din fabrica doar cate doua ore. Nici acum nu se indura sa lipseasca mai mult de o zi. Lucreaza cot la cot cu muncitorii si, in fiecare clipa, este preocupat de calitatea productiei sale. De altfel, cele mai rezistente discuri utilizate de Väderstad, obtinute din otelul cunoscut sub numele de V-55, sunt realizate la SPH. Fabrica lui Magnus a fost si punctul final al vizitei fermierilor romani la Väderstad.

A fost o experienta cu multe noutati, mai ales in planul mentalitatilor pe care le-am intalnit si pe care fermierii au considerat-o utila si convingatoare pentru colaborarile ulterioare dintre ei si producatorul suedez de masini agricole.


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!