Profitul agricol nr 18
11 mai 2016
Rase de carne: Blanc Bleu Belge

dr. Gheorghe NEATA


Bazele formarii rasei Blanc Bleu Belge au fost puse intre anii 1840-1860, prin incrucisarea vacilor locale din provinciile Hesbaye si Condroz, cu tauri din rasa Shorthorn. A rezultat o populatie heterogena de vaci, cu aptitudini mixte, cu musculatura medie si cu o productie buna de lapte (4.000 de litri, cu 3,5% grasime).
Intre anii 1960-1970, criteriile de selectie au vizat dezvoltarea musculaturii, iar rezultatele activitatii de ameliorare s-au concretizat prin obtinerea unui tip nou, cu o buna dezvoltare a masei musculare, format corporal mare si armonios, cu osatura fina, dar densa.
In 1973, rasa a primit numele de Blanc Bleu Belge, cu doua tipuri distincte: Blanc Bleu Belge de carne si Blanc Bleu Belge mixt. Actualmente, rasa Blanc Bleu Belge reprezinta 50% din efectivul national de taurine al Belgiei.

Standardul morfologic
Tipul de carne al rasei Blanc Bleu Belge se caracterizeaza prin dezvoltare corporala mare: talie 1,45 - 1,50 m si greutate 1.100-1.300 kg - la tauri, si talie 1,32-1,40 m si greutate 700-800 kg - la vacile adulte. Adesea, greutatea taurilor depaseste 1.300 kg, iar cea a vacilor adulte depaseste 850-900 kg.
Formatul corporal este dreptunghiular, cu musculatura foarte bine dezvoltata, forme corporale rotunjite si fenomen culard evident.
Fenomenul culard la taurine consta in cresterea masei musculare, care determina sporirea substantiala a productiei de carne si a ponderii detinute de partile valoroase ale regiunilor corporale, cu carne frageda si foarte bine platita. Osatura este fina, cu aplomburi largi, cu frecvente deformari osoase. Pielea este supla, fara grasime subcutanata, inserata direct pe muschi.
Exista trei varietati de culoare: alba-crem uniforma, baltata cu bleu si neagra cu baltaturi bleu si albe.
Cele trei fenotipuri corespund segregarii unei perechi de gene mostenite de la rasa Shorthorn. Varietatea albastra este determinata de genotipul intermediar heterozigot.

Caracterele de exploatare

Rasa Blanc Bleu Belge se adapteaza foarte usor diferitelor tipuri de sol si climat, lucru care a permis raspandirea si exploatarea sa intr-un numar foarte mare de tari.
Animalele din aceasta rasa sunt calme si extrem de docile, lucru care permite o manipulare usoara precum si exploatarea fara probleme a lor la pasune.
Este o rasa cu aptitudini deosebite de reproductie. Intervalul mediu intre fatari este de 14 luni. Pentru 75% din vaci, intervalul intre fatari este cuprins intre 11 si 15 luni. Varsta medie a junincilor la prima fatare este de 29-30 de luni. Exista insa numeroase exemple cand junincile au fatat la varsta de 24 de luni (atunci cand au fost hranite intensiv, pana la fatare).
Durata gestatiei este relativ scurta - 282,6 zile pentru viteii masculi si 281,6 zile pentru femele. In medie, 2,3% din gestatii sunt gemelare.
In Belgia, circa 50% din fatari provin din insamantare artificiala. Procentul de neintoarcere la 58 de zile este de 69,7%.
Fatarea este dificila, cezariana fiind o manopera curenta, deoarece greutatea viteilor masculi la nastere este in medie de 47-48 kg, iar a femelelor de 44 kg.
Animalele din aceasta rasa pot fi folosite cu rezultate foarte bune, atat pentru ingrasarea in sistem extensiv a vacii si vitelului direct pe pasune, cat si pentru ingrasarea in sistem intensiv.

Caracterele de carne

Animalele din aceasta rasa inregistreaza viteze de crestere deosebite, atat la exploatarea la pasune (900-1.000 grame/zi), cat si la ingrasarea in sistem intensiv, sporul mediu zilnic, inregistrat de taurasii la ingrasat, cu varsta cuprinsa intre 7 si 13 luni fiind cuprins intre 1,200 si 1,600 kg.
Consumul specific inregistrat la taurasii cu varsta intre 7 si 13 luni ingrasati intensiv, este cuprins intre 5-6 kg nutreturi concentrate pe 1 kg spor. Acest indice scazut de consum este explicat prin compozitia sporului de crestere, care este bogat in proteine si sarac in grasimi.
Tehnologia traditionala de crestere permite obtinerea la o varsta de 18-19 luni a unor taurasi cantarind circa 650 kg.
In urma sacrificarii, se obtin carcase foarte mari, randamentul mediu la sacrificare pentru animalele ingrasate este de circa 70%, cu un procent de carne comerciala in carcasa de peste 80%.
Calitatea carnii este foarte buna, circa 70% din carcasele de tineret ingrasat fiind clasificate in categoriile S si E.

Valoare culinara si nutritiva

Carnea obtinuta de la Blanc Bleu Belge este de culoare deschisa, frageda, suculenta si savuroasa, cu o marmorare si o perselare deosebita. De asemenea, are o valoare nutritiva ridicata, determinata de 4 elemente principale: este foarte bogata in proteine, cu valoare biologica mare (21-22%), in vitaminele B3 si B12, in fier si zinc, acestea din urma intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman.

Carne cu colesterol redus

Carnea de Blanc Bleu Belge este recomandata de catre medici si dieteticieni, deoarece ea contine mai putin colesterol (45 mg/100 g), comparativ cu pieptul de pui (62 mg/100 g). In plus, carnea de Blanc Bleu Belge are de 2-3 ori mai putine grasimi, decat carnea provenita de la taurinele din alte rase.
Carnea provenita de la Blanc Bleu Belge are nevoie pentru preparare de 1/3 din timpul necesar pentru prepararea carnii de la alte rase.

Raspandirea in lume

Rasa Blanc Bleu Belge este raspandita atat in Europa (Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Olanda, Ungaria, Franta, Danemarca, Cehia, Marea Britanie, Italia, Romania, Turcia), cat si in America de Nord (SUA si Canada), America de Sud (Brazilia, Mexic, Columbia, Venezuela), Oceania (Noua Zeelanda si Australia) si Africa (Africa de Sud).

Rolul biologic si economic al rasei

Este foarte folosita ca rasa paterna, la incrucisari industriale, ca taur terminal. Studiile efectuate in numeroase tari au aratat ca, prin incrucisarea dintre rasele de tip Holstein si Blanc Bleu Belge se obtine o substantiala crestere a randamentului la sacrificare (+4-5%) si a cantitatii de carne in carcasa (+8%), iar carcasele obtinute sunt de calitate superioara, cu mai multa carne si mai putina grasime. De asemenea, scade numarul de distocii.
In tara noastra, se poate folosi cu bune rezultate pentru incrucisarea cu vaci reformate din rasele Baltata cu Negru, Bruna sau Baltata Romaneasca. Rezulta produsi de buna calitate, care sunt ingrasati si sacrificati in totalitate, pentru productia de carne.


Citeste si:


Editorial
O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole. In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt īn joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari. S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei). Galceava continua īntre cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.). O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda. Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa? Mai īntai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, īn consiliile de administratie. Ori, avem īn Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.
Opinii agro-politice
Noua, romanilor, ne place de multe ori sa credem, uitandu-ne la statistici, ca tara noastra este una dintre cele bogate din Uniunea Europeana si ca una dintre bogatiile noastre ar fi agricultura. Ne leganam īn iluzia ca am fi fost vreodata "granarul Europei". E drept ca avem o suprafata agricola de 13 milioane de hectare, dintre care 4,5 milioane hectare de pajisti. Aceasta zestre funciara ne situeaza pe locul 7 din cele 28 de state ale UE. Multi par sa fi uitat ca agricultura romaneasca a intrat īntr-un declin puternic dupa faramitarea marilor exploatatii agricole de tip colectivist. Ei privesc doar catre fermele mari care s-au dezvoltat īn ultimii 10-15 ani. Acestea au, īntr-adevar, performante deosebite. Dar numarul acestor ferme este mic, de doar unu la suta din total. Celelalte 99% sunt ferme de subzistenta. "Dupa ultimul recensamant agricol general reiese ca numai īn judetul Vaslui erau aproape 110.000 de exploatatii agricole, din care doar 703 erau exploatatii agricole cu personalitate juridica. Restul, grosul adica, sunt exploatatii de familie, fara personalitate juridica", da exemplu Toader Dima, deputat PSD de Vaslui. Din punctul sau de vedere, fermele mici, de cateva hectare, trebuie ajutate sa se dezvolte. Aceste ferme mici vor putea aduce mai multa plusvaloare daca se vor axa si pe alte domenii decat cultura mare. "A venit vremea ca centrul de greutate sa se mute de la sprijinirea fermelor mari si foarte mari catre sustinerea reala a fermelor mici si medii. Valoarea adaugata mai mare va veni daca aceste ferme se vor īndrepta catre zootehnie, legumicultura, viticultura si pomicultura, care la asemenea dimensiuni aduc valoare sporita fata de cea adusa de cultura cerealelor", adauga deputatul. Toader Dima considera ca fermele de familie au fost si pot fi īn continuare solutia rezolvarii eternei "probleme taranesti" cu care se confrunta satul romanesc de doua sute de ani īncoace.