Profitul agricol nr.17
22 aprilie 2015
Rase de carne: Blanc Bleu Belge

dr. Gheorghe NEATA


Bazele formarii rasei Blanc Bleu Belge au fost puse intre anii 1840-1860, prin incrucisarea vacilor locale din provinciile Hesbaye si Condroz, cu tauri din rasa Shorthorn. A rezultat o populatie heterogena de vaci, cu aptitudini mixte, cu musculatura medie si cu o productie buna de lapte (4.000 de litri, cu 3,5% grasime).
Intre anii 1960-1970, criteriile de selectie au vizat dezvoltarea musculaturii, iar rezultatele activitatii de ameliorare s-au concretizat prin obtinerea unui tip nou, cu o buna dezvoltare a masei musculare, format corporal mare si armonios, cu osatura fina, dar densa.
In 1973, rasa a primit numele de Blanc Bleu Belge, cu doua tipuri distincte: Blanc Bleu Belge de carne si Blanc Bleu Belge mixt. Actualmente, rasa Blanc Bleu Belge reprezinta 50% din efectivul national de taurine al Belgiei.

Standardul morfologic
Tipul de carne al rasei Blanc Bleu Belge se caracterizeaza prin dezvoltare corporala mare: talie 1,45 - 1,50 m si greutate 1.100-1.300 kg - la tauri, si talie 1,32-1,40 m si greutate 700-800 kg - la vacile adulte. Adesea, greutatea taurilor depaseste 1.300 kg, iar cea a vacilor adulte depaseste 850-900 kg.
Formatul corporal este dreptunghiular, cu musculatura foarte bine dezvoltata, forme corporale rotunjite si fenomen culard evident.
Fenomenul culard la taurine consta in cresterea masei musculare, care determina sporirea substantiala a productiei de carne si a ponderii detinute de partile valoroase ale regiunilor corporale, cu carne frageda si foarte bine platita. Osatura este fina, cu aplomburi largi, cu frecvente deformari osoase. Pielea este supla, fara grasime subcutanata, inserata direct pe muschi.
Exista trei varietati de culoare: alba-crem uniforma, baltata cu bleu si neagra cu baltaturi bleu si albe.
Cele trei fenotipuri corespund segregarii unei perechi de gene mostenite de la rasa Shorthorn. Varietatea albastra este determinata de genotipul intermediar heterozigot.

Caracterele de exploatare

Rasa Blanc Bleu Belge se adapteaza foarte usor diferitelor tipuri de sol si climat, lucru care a permis raspandirea si exploatarea sa intr-un numar foarte mare de tari.
Animalele din aceasta rasa sunt calme si extrem de docile, lucru care permite o manipulare usoara precum si exploatarea fara probleme a lor la pasune.
Este o rasa cu aptitudini deosebite de reproductie. Intervalul mediu intre fatari este de 14 luni. Pentru 75% din vaci, intervalul intre fatari este cuprins intre 11 si 15 luni. Varsta medie a junincilor la prima fatare este de 29-30 de luni. Exista insa numeroase exemple cand junincile au fatat la varsta de 24 de luni (atunci cand au fost hranite intensiv, pana la fatare).
Durata gestatiei este relativ scurta - 282,6 zile pentru viteii masculi si 281,6 zile pentru femele. In medie, 2,3% din gestatii sunt gemelare.
In Belgia, circa 50% din fatari provin din insamantare artificiala. Procentul de neintoarcere la 58 de zile este de 69,7%.
Fatarea este dificila, cezariana fiind o manopera curenta, deoarece greutatea viteilor masculi la nastere este in medie de 47-48 kg, iar a femelelor de 44 kg.
Animalele din aceasta rasa pot fi folosite cu rezultate foarte bune, atat pentru ingrasarea in sistem extensiv a vacii si vitelului direct pe pasune, cat si pentru ingrasarea in sistem intensiv.

Caracterele de carne

Animalele din aceasta rasa inregistreaza viteze de crestere deosebite, atat la exploatarea la pasune (900-1.000 grame/zi), cat si la ingrasarea in sistem intensiv, sporul mediu zilnic, inregistrat de taurasii la ingrasat, cu varsta cuprinsa intre 7 si 13 luni fiind cuprins intre 1,200 si 1,600 kg.
Consumul specific inregistrat la taurasii cu varsta intre 7 si 13 luni ingrasati intensiv, este cuprins intre 5-6 kg nutreturi concentrate pe 1 kg spor. Acest indice scazut de consum este explicat prin compozitia sporului de crestere, care este bogat in proteine si sarac in grasimi.
Tehnologia traditionala de crestere permite obtinerea la o varsta de 18-19 luni a unor taurasi cantarind circa 650 kg.
In urma sacrificarii, se obtin carcase foarte mari, randamentul mediu la sacrificare pentru animalele ingrasate este de circa 70%, cu un procent de carne comerciala in carcasa de peste 80%.
Calitatea carnii este foarte buna, circa 70% din carcasele de tineret ingrasat fiind clasificate in categoriile S si E.

Valoare culinara si nutritiva

Carnea obtinuta de la Blanc Bleu Belge este de culoare deschisa, frageda, suculenta si savuroasa, cu o marmorare si o perselare deosebita. De asemenea, are o valoare nutritiva ridicata, determinata de 4 elemente principale: este foarte bogata in proteine, cu valoare biologica mare (21-22%), in vitaminele B3 si B12, in fier si zinc, acestea din urma intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman.

Carne cu colesterol redus

Carnea de Blanc Bleu Belge este recomandata de catre medici si dieteticieni, deoarece ea contine mai putin colesterol (45 mg/100 g), comparativ cu pieptul de pui (62 mg/100 g). In plus, carnea de Blanc Bleu Belge are de 2-3 ori mai putine grasimi, decat carnea provenita de la taurinele din alte rase.
Carnea provenita de la Blanc Bleu Belge are nevoie pentru preparare de 1/3 din timpul necesar pentru prepararea carnii de la alte rase.

Raspandirea in lume

Rasa Blanc Bleu Belge este raspandita atat in Europa (Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Olanda, Ungaria, Franta, Danemarca, Cehia, Marea Britanie, Italia, Romania, Turcia), cat si in America de Nord (SUA si Canada), America de Sud (Brazilia, Mexic, Columbia, Venezuela), Oceania (Noua Zeelanda si Australia) si Africa (Africa de Sud).

Rolul biologic si economic al rasei

Este foarte folosita ca rasa paterna, la incrucisari industriale, ca taur terminal. Studiile efectuate in numeroase tari au aratat ca, prin incrucisarea dintre rasele de tip Holstein si Blanc Bleu Belge se obtine o substantiala crestere a randamentului la sacrificare (+4-5%) si a cantitatii de carne in carcasa (+8%), iar carcasele obtinute sunt de calitate superioara, cu mai multa carne si mai putina grasime. De asemenea, scade numarul de distocii.
In tara noastra, se poate folosi cu bune rezultate pentru incrucisarea cu vaci reformate din rasele Baltata cu Negru, Bruna sau Baltata Romaneasca. Rezulta produsi de buna calitate, care sunt ingrasati si sacrificati in totalitate, pentru productia de carne.


Citeste si:


Editorial
Am mai vorbit despre obiceiul vaicarelii la romani. Despre tentatia de a fi bocitoarea satului. Una dintre temele vaicarite foarte des în ultima vreme este formarea Camerelor agricole. Intrebarea este: ce ne asteptam sa fie aceste organizatii asa-zis "ale fermierilor"? Ar fi putut ele sa ia locul organizatiilor profesionale? Sa înlocuiasca LAPAR ori FCBR? Putin probabil! Aceste organizatii s-au nascut natural, fara o lege speciala de la Parlament. Aceste organizatii profesionale s-au rodat, au selectat lideri autentici, ca Baciu ori Franc. Si Liga Agricultorilor (Mari), si Federatia Crescatorilor s-au calit în lupta cu oficialitatile. Abia cand au intrat în opozitie au vazut daca au sau nu ceva de spus. Sunt, pana acum, cincisprezece Camere agricole judetene alese (mai mult sau mai putin). Ce au facut ele pe plan local pentru agricultori? Dar la nivel national? Ce drepturi au aparat? Asa cum a diagnosticat un studiu acum cativa ani, Romania are doua agriculturi, divergente. Una, a fermierilor (mai degraba investitori în agricultura) cu ferme relativ mari, performante. In general, acesti fermieri sunt oameni înstariti (sa nu zicem bogati), cu vigoare sociala, cu o informatie profesionala peste medie, foarte multi chiar cu studii universitare agricole. Cealalta, a taranilor (as spune a locuitorilor satului) cu proprietati relativ modeste. Acesti oameni muncesc mult si castiga putin din agricultura; nu au exercitiu social, nu au informatie profesionala si nu sunt obisnuiti sa o caute în carti ori reviste agricole. Intre aceste doua categorii de agricultori exista o prapastie care nu poate fi trecuta. Ale cui sa fie Camerele agricole? Ale celor mari ori ale celor mici? Cine pe cine sa conduca?
Fost si viitor ministru
Noul TVA, de 9%, ridica o dezbatere publica foarte mare. Este un lucru bun sau unul rau? Se poate adopta atat de repede? Raspunsurile la aceste întrebari vin în functie de pozitia din care privim situatia. Din postura unui fermier, te gandesti ca vinzi cu 15% mai ieftin marfa, în timp ce toate inputurile au TVA de 24%. In pretul real, acest lucru nu este o problema, pentru ca în contabilitate se lucreaza cu cifrele nete, fara TVA. Dar în cash-flow-ul de zi cu zi, 15% mai putin din banii pe care îi rulezi reprezinta un handicap de finantare. Dar, este si o parte buna. Pentru fermieri, exista posibilitatea de a vinde mai mult. Este adevarat ca pentru acestia este mai important sa vanda marfa, nu se pune problema ca nu ar avea unde sa o vanda. Nu este ca în retail, unde competitia este de a vinde mai mult. Fermierul vinde oricum toata marfa si o crestere a consumului nu se simte. Nu în mod real; dar în mod direct, da. Pentru ca noi avem astazi o piata împartita pe doua componente: export si intern. Piata interna este destul de constanta de cativa ani si este destul de limitata si în ceea ce înseamna TVA. Din punctul meu de vedere, odata cu aceasta masura, se va produce mai multa carne de porc pentru piata interna, pentru ca vor disparea foarte multi evazionisti, iar aprovizionarea de pe piata interna va fi mult mai mare. Caci pana acum se faceau importuri în conditii suspecte. Mai multa carne de porc produsa poate sa însemne si mai multe cereale consumate. Deci, în final, se ajunge la o crestere a consumului. Poate ca nu anul acesta, dar, în mod sigur în 2-3 ani, la asta va duce. Iar piata va fi una mult mai sanatoasa.