Profitul agricol nr. 11
23 martie 2016
Rase de carne: Blanc Bleu Belge

dr. Gheorghe NEATA


Bazele formarii rasei Blanc Bleu Belge au fost puse intre anii 1840-1860, prin incrucisarea vacilor locale din provinciile Hesbaye si Condroz, cu tauri din rasa Shorthorn. A rezultat o populatie heterogena de vaci, cu aptitudini mixte, cu musculatura medie si cu o productie buna de lapte (4.000 de litri, cu 3,5% grasime).
Intre anii 1960-1970, criteriile de selectie au vizat dezvoltarea musculaturii, iar rezultatele activitatii de ameliorare s-au concretizat prin obtinerea unui tip nou, cu o buna dezvoltare a masei musculare, format corporal mare si armonios, cu osatura fina, dar densa.
In 1973, rasa a primit numele de Blanc Bleu Belge, cu doua tipuri distincte: Blanc Bleu Belge de carne si Blanc Bleu Belge mixt. Actualmente, rasa Blanc Bleu Belge reprezinta 50% din efectivul national de taurine al Belgiei.

Standardul morfologic
Tipul de carne al rasei Blanc Bleu Belge se caracterizeaza prin dezvoltare corporala mare: talie 1,45 - 1,50 m si greutate 1.100-1.300 kg - la tauri, si talie 1,32-1,40 m si greutate 700-800 kg - la vacile adulte. Adesea, greutatea taurilor depaseste 1.300 kg, iar cea a vacilor adulte depaseste 850-900 kg.
Formatul corporal este dreptunghiular, cu musculatura foarte bine dezvoltata, forme corporale rotunjite si fenomen culard evident.
Fenomenul culard la taurine consta in cresterea masei musculare, care determina sporirea substantiala a productiei de carne si a ponderii detinute de partile valoroase ale regiunilor corporale, cu carne frageda si foarte bine platita. Osatura este fina, cu aplomburi largi, cu frecvente deformari osoase. Pielea este supla, fara grasime subcutanata, inserata direct pe muschi.
Exista trei varietati de culoare: alba-crem uniforma, baltata cu bleu si neagra cu baltaturi bleu si albe.
Cele trei fenotipuri corespund segregarii unei perechi de gene mostenite de la rasa Shorthorn. Varietatea albastra este determinata de genotipul intermediar heterozigot.

Caracterele de exploatare

Rasa Blanc Bleu Belge se adapteaza foarte usor diferitelor tipuri de sol si climat, lucru care a permis raspandirea si exploatarea sa intr-un numar foarte mare de tari.
Animalele din aceasta rasa sunt calme si extrem de docile, lucru care permite o manipulare usoara precum si exploatarea fara probleme a lor la pasune.
Este o rasa cu aptitudini deosebite de reproductie. Intervalul mediu intre fatari este de 14 luni. Pentru 75% din vaci, intervalul intre fatari este cuprins intre 11 si 15 luni. Varsta medie a junincilor la prima fatare este de 29-30 de luni. Exista insa numeroase exemple cand junincile au fatat la varsta de 24 de luni (atunci cand au fost hranite intensiv, pana la fatare).
Durata gestatiei este relativ scurta - 282,6 zile pentru viteii masculi si 281,6 zile pentru femele. In medie, 2,3% din gestatii sunt gemelare.
In Belgia, circa 50% din fatari provin din insamantare artificiala. Procentul de neintoarcere la 58 de zile este de 69,7%.
Fatarea este dificila, cezariana fiind o manopera curenta, deoarece greutatea viteilor masculi la nastere este in medie de 47-48 kg, iar a femelelor de 44 kg.
Animalele din aceasta rasa pot fi folosite cu rezultate foarte bune, atat pentru ingrasarea in sistem extensiv a vacii si vitelului direct pe pasune, cat si pentru ingrasarea in sistem intensiv.

Caracterele de carne

Animalele din aceasta rasa inregistreaza viteze de crestere deosebite, atat la exploatarea la pasune (900-1.000 grame/zi), cat si la ingrasarea in sistem intensiv, sporul mediu zilnic, inregistrat de taurasii la ingrasat, cu varsta cuprinsa intre 7 si 13 luni fiind cuprins intre 1,200 si 1,600 kg.
Consumul specific inregistrat la taurasii cu varsta intre 7 si 13 luni ingrasati intensiv, este cuprins intre 5-6 kg nutreturi concentrate pe 1 kg spor. Acest indice scazut de consum este explicat prin compozitia sporului de crestere, care este bogat in proteine si sarac in grasimi.
Tehnologia traditionala de crestere permite obtinerea la o varsta de 18-19 luni a unor taurasi cantarind circa 650 kg.
In urma sacrificarii, se obtin carcase foarte mari, randamentul mediu la sacrificare pentru animalele ingrasate este de circa 70%, cu un procent de carne comerciala in carcasa de peste 80%.
Calitatea carnii este foarte buna, circa 70% din carcasele de tineret ingrasat fiind clasificate in categoriile S si E.

Valoare culinara si nutritiva

Carnea obtinuta de la Blanc Bleu Belge este de culoare deschisa, frageda, suculenta si savuroasa, cu o marmorare si o perselare deosebita. De asemenea, are o valoare nutritiva ridicata, determinata de 4 elemente principale: este foarte bogata in proteine, cu valoare biologica mare (21-22%), in vitaminele B3 si B12, in fier si zinc, acestea din urma intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman.

Carne cu colesterol redus

Carnea de Blanc Bleu Belge este recomandata de catre medici si dieteticieni, deoarece ea contine mai putin colesterol (45 mg/100 g), comparativ cu pieptul de pui (62 mg/100 g). In plus, carnea de Blanc Bleu Belge are de 2-3 ori mai putine grasimi, decat carnea provenita de la taurinele din alte rase.
Carnea provenita de la Blanc Bleu Belge are nevoie pentru preparare de 1/3 din timpul necesar pentru prepararea carnii de la alte rase.

Raspandirea in lume

Rasa Blanc Bleu Belge este raspandita atat in Europa (Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Olanda, Ungaria, Franta, Danemarca, Cehia, Marea Britanie, Italia, Romania, Turcia), cat si in America de Nord (SUA si Canada), America de Sud (Brazilia, Mexic, Columbia, Venezuela), Oceania (Noua Zeelanda si Australia) si Africa (Africa de Sud).

Rolul biologic si economic al rasei

Este foarte folosita ca rasa paterna, la incrucisari industriale, ca taur terminal. Studiile efectuate in numeroase tari au aratat ca, prin incrucisarea dintre rasele de tip Holstein si Blanc Bleu Belge se obtine o substantiala crestere a randamentului la sacrificare (+4-5%) si a cantitatii de carne in carcasa (+8%), iar carcasele obtinute sunt de calitate superioara, cu mai multa carne si mai putina grasime. De asemenea, scade numarul de distocii.
In tara noastra, se poate folosi cu bune rezultate pentru incrucisarea cu vaci reformate din rasele Baltata cu Negru, Bruna sau Baltata Romaneasca. Rezulta produsi de buna calitate, care sunt ingrasati si sacrificati in totalitate, pentru productia de carne.


Citeste si:


Editorial
Pe 14 martie, Peter Baader, expert antifrauda al DG Agri, a venit la Bucuresti. A fost invitat de AFIR, în încercarea de a lamuri problema conditiilor artificiale din PNDR. In tara, Baader era vazut drept autorul moral al Ghidului cu conditiile artificiale. Oficialul european a precizat ca CE nu a cerut în mod expres Romaniei sa creeze un asemenea ghid. In perioada 2012-2013, în urma unor seminarii la nivel european, Comisia a facut recomandarea sa se elaboreze un ghid de bune practici. Nu unul al conditiilor artificiale! Recomandarea nu a vizat doar tara noastra, ci toate statele membre UE. Romanii, mai catolici decat Papa, l-au facut. Ce-i drept, ceva mai tarziu, prin 2015. Functionarii AFIR l-au luat drept litera de lege, desi el nu avea temei legal. Ca atare, fermierii s-au trezit ca trebuie sa dea înapoi banii primiti pe masuri din PNDR, desi aveau proiecte pentru care implementarea a început anterior aparitiei acestui ghid. Unii spun ca asta s-ar fi întamplat din cauza unui soi de exces de zel al functionarilor AFIR. Printr-o scrisoare deschisa catre ministrul Agriculturii, Pro Agro cere demiterea functionarilor vinovati. Dar, poate ca nu trebuie data vina numai pe Acarul Paun. Ar trebui vazut cine si-a pus semnatura, de fapt, pe acest ghid. Unele voci sustin ca l-ar fi facut George Turtoi, la acea vreme secretar de stat, dar ca acesta ar da vina pe actualul ministru Achim Irimescu, la acea vreme tot secretar de stat si el. Oficialii AFIR înca în functie sustin ca ghidul a fost facut de Agentie, tinand cont de regulamentul de audit al Comisiei Europene. Director atunci era David Eugen Popescu.
Opinii agro-politice
In urma cu doi ani, calendarul înfiintarii Camerelor Agricole din Romania a fost dat peste cap, invocandu-se teama de politizare. In prezent, atat ministrul Achim Irimescu, cat si premierul Dacian Ciolos au pe lista de prioritati modificarea legislatiei în domeniu. Pentru realizarea Camerelor Agricole se tot invoca modelul francez. Mai aproape, vecinii nostri din Ungaria au si ei o astfel de structura. "Camera Agricola maghiara este o organizatie «semi-guvernamentala», avand interferente puternice cu zona politica. De exemplu, presedintele Camerei este deputat, unul dintre vicepresedinti este secretarul de stat pe dezvoltare rurala din Ministerul Agriculturii. Directorul general al Camerei, subordonat direct presedintelui ales, este înalt functionar public. Personalul care se ocupa de problemele de administratie publica trebuie selectat tot din randul functionarilor publici", ne-a explicat Barna Tŕnczos, punctand ca nu este sustinatorul unui astfel de model. "Nu-mi place ideea ca politicul sa aiba asa un control mare asupra Camerelor." Calitatea de membru al Camerei Agricole din Ungaria se dobandeste prin înregistrarea unei societati cu profil agricol sau agro-alimentar la Registrul Comertului, prin dobandirea calitatii de fermier, prin eliberarea atestatului de producator. In mod similar, calitatea se pierde prin dizolvarea societatii, decesul fermierului sau încetarea activitatii agricole sau a productiei. "Este un sistem interesant, poate chiar ciudat. Desi exista o asa-zisa înscriere în Camera Agricola, o înregistrare a fermierului, aceasta nu este o optiune, este o obligatie. Si chiar daca fermierul nu se înscrie, cotizatia de membru tot trebuie platita. Iar daca nu se achita suma stabilita prin statutul Camerei, ea poate fi executata prin Fiscul unguresc, deoarece este asimilata impozitelor si taxelor", remarca senatorul. Statul trebuie sa asigure finantarea pentru serviciile publice stabilite în sarcina Camerei, bugetul acesteia fiind completat din cotizatiile obligatorii platite de membri, din contravaloarea serviciilor prestate de Camera. Cotizatia se calculeaza proportional cu cifra de afaceri. "Desi sistemul de finantare este unul mixt - buget de stat si cotizatii - daca asimilam cotizatia cu taxele si impozitele, putem spune ca statul asigura 100% finantarea Camerei", considera Barna Tŕnczos.