Iata-ne la sfarsit de an. Rasfoind evenimentele publice ale anului 2010, constatam cu regret ca ni s-a servit acelasi spectacol politic fara sens, de catre aceiasi artisti, iar noi, in naivitatea noastra, am asigurat o participare afectiva (de o parte sau de alta) si-n final chiar am aplaudat. In tot acest spectacol, nicio structura politica nu a avut curajul sa prezinte public situatia reala a tarii si nici nu a avut capacitatea elaborarii unui pachet de masuri pentru gestionarea lucrurilor.
Romania are mari probleme financiare in toate orizonturile de timp: imediat, scurt, mediu si lung. Nevoia imediata si pe termen scurt nu poate fi acoperita decat prin imprumuturi externe, iar cea pe termen mediu si lung, partial poate fi acoperita printr-o crestere economica generata de masurile adoptate in primele orizonturi de timp. Adica acum cand nu sunt bani! Datoriile financiare ale Romaniei au fost facute de-a lungul timpului, la guvernare perindandu-se toate partidele noastre unice. Inclusiv unii dintre lideri (sau lastarele lor) care sunt cei mai vocali. Am cumparat scump (toate marile licitatii publice) si am vandut ieftin (toate privatizarile). Ne-am bazat pe un trend exagerat de crestere economica, generalizand efemerele rezultate din constructia de locuinte la intreaga economie. Veniturile la buget s-au prabusit concomitent cu declansarea crizei. Cheltuielile publice umflate in ultimii 3 ani (pe motive electorale) au marit presiunea si asa ridicata. Necesarul cheltuielilor publice (servicii publice si investitii) este mult mai mare decat veniturile bugetare. Coruptia macina randamentul tuturor institutiilor statului. Nimic nu este just, corect sau moral, nici taierile de pensii, nici de salarii, nici reducerea indemnizatiilor pentru copii, insa pana la urma totul trebuie supus legii generale: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu ia! Intr-o tara cu oameni normali, in fata primejdiei (ca sunt hoarde migratoare sau razboi, ca este criza economica sau te miri ce cataclisme), oamenii cetatii opresc orice litigiu intern, analizeaza situatia, adoptand un plan de actiune comun.
Considerand clasa noastra politica epuizata, ce nu poate lasa nici macar puietul (infestat si el) pentru o constructie viitoare, imi permit sa prezint patru variante, teoretic probabile, ce se pot derula la noi, cu ajustari de imagine corespunzatoare. n V-1, in care politicienii cad la pace, respectiv ce s-a furat, s-a furat, iar poporul va plati oalele sparte (trebuie sa-si asume si el responsabilitatea nesabuintei ca i-a votat mereu si mereu). Vor fi doi-trei sacrificati (fiecare tabara va scapa de elementele... deranjante), se va stabili un pachet de masuri sustinute in comun, urmand ca, dupa stabilizarea situatiei (daca va mai fi vreodata!), sa inceapa din nou injuraturile. Aceasta varianta poate aparea numai datorita unor insistente din zona UE. n V-2, puterea va reusi un dezechilibru politic in favoarea ei (cam la marginea democratiei) prin dezlantuirea unei actiuni legale (politie, DNA etc.) de curatare a opozitiei. Este jumatate din castigul maxim pe care-l putem avea. Castigul total ar fi daca... si pe cei de la putere! Populatia va avea satisfactia identificarii vinovatilor (de dezastrul din tara) si va sprijini actiunea. Daca vor exista masuri corecte, economia poate sa inregistreze o revenire spectaculoasa. Exista si riscul imbuibarii celor de la putere si, atunci, totul se poate transforma rapid intr-un esec de proportii. n V-3, in care puterea si opozitia, prea prinse in propriile batalii, scapa de sub control gestionarea tarii. In aceste conditii, (cu sprijin dinafara ca si-n ‘89), o noua revolutie este destul de probabila. Evident, va avea alta forma de prezentare la televizor! Stapanii straini ai marilor obiective romanesti, luate la pret de bacsis (banci, mari producatori sau gestionari de materii, materiale, bunuri si servicii), nu vor putea tolera ca acestea sa nu le aduca profit din cauza incompetentei administratiei centrale. In aceasta varianta, ne poate astepta orice solutie (inclusiv cu imparati sau regi) ce nu exclude deloc o alta harta a zonei. Romania, daca analizam cu seriozitate unele din cele 251.287 rapoarte (in curs de publicare) ale WikiLeaks, este o miza in relatia est-vest. In targ, noi suntem obiectul vanzarii! n V-4 reprezinta status quo-ul actual in care politicul nu are nici solutii, dar nici nu doreste schimbarea raportului de forte: puterea nu vrea in opozitie si opozitia nu vrea la putere. Si continua circul! Este cea mai proasta varianta!
La sfarsitul anului, romanul incearca sa elimine raul anului ce a trecut, se incarca si el cu energie din relatia cu familia si prietenii, apoi, multumit si satisfacut, porneste sa infrunte noul an. Pace, bucurii si speranta la toata lumea. La multi ani, 2011!