Profitul agricol nr 45
30 noiembrie 2016
Dimitrie Musca, la Curtici, pregateste o recolta de grau de 8.000 kg/ha

In statistici, productia medie de grau in Romania este de 3.000 kg/ha in cei mai buni ani. Nici fermele performante nu au recoltat mai mult de 7.000 kg/ha. Si totusi, Dimitrie Musca din Curtici, Arad, sustine ca se poate obtine si la noi, o recolta de 8.000 kg/ha.

In emisiunea Viata Satului din 22 aprilie, a fost difuzat un reportaj despre un itinerar tehnologic la cultura graului pe care Dimitrie Musca il foloseste pentru 4.000 ha. De remarcat "altruismul informational" al acestui fermier de succes. Chiar daca tehnologiile pe care le aplica nasc discutii, chiar controverse, el explica tehnologiile sale tuturor celor interesati. Daca raspund sau nu aceste tehnologii unor principii teoretice, este o alta problema. Dar nu trebuie sa uitam ca aplicarea lor aduce profit! Cel putin la ferma lui Dimitrie Musca.
Ar putea fi acest profit mai mare? Probabil. Dar, pana cand va gasi singur noi solutii, merita sa le acordam atentia cuvenita celor folosite in prezent.
In decursul anilor, Dimitrie Musca a utilizat, cu rezultate bune, variante tehnologice indraznete. Sa ne amintim de faptul ca a obtinut 4 t/ha cand, fortat de imprejurari, a semanat graul in 26 ianuarie 2008.
De cativa ani, productiile medii - pe solele neafectate de furtuni sau de grindina - sunt in jur de 7 t/ha. Musca incearca sa maximizeze productia si profitul folosind densitati (foarte) mari. In anii trecuti, de 700 spice/mp.
Anul acesta, dupa cativa ani de ?cercetare? in conditii de productie, tehnologii de la Curtici vor sa obtina recolte de 7,8 - 8,2 t/ha. Cu densitati de 800 spice la hectar. Iata itinerarul tehnic folosit:
Fertilizeaza toamna cu cantitati mari de ingrasaminte: 135 kg N/ha si 70 kg P2O5/ha.
Seamana in jur de 800 b.g./mp.
Face primul tratament combinat la inceputul lui aprilie: erbicid, (fungicid), regulator de crestere, 20 kg uree.
La vreo 3 saptamani (dupa cum este cazul) se fac tratamente pentru protectia plantelor.
Ultimul tratament cu fungicid il face in jurul datei de 20 mai, la inspicare, dar inainte de inflorire (aparitia staminelor). Acest tratament, cu un produs pe baza de tebuconazol, protejeaza boabele de atacul de Fusarium spp.
In practica, lucrurile par simple: fertilizezi, semeni, tratezi si recoltezi. Din acest punct de vedere, itinerarul tehnic propus de Dimitrie Musca este o varianta tehnologica interesanta, fezabila.
In schimb explicatiile teoretice pe care se bazeaza aceste optiuni tehnologice nu sunt foarte coerente. De aceea, fermierii care doresc eventual sa obtina productii mari la grau folosind densitati ridicate, trebuie sa tina seama si de urmatoarele consideratii teoretice.
1 Prin marirea densitatii la semanat, nu se pot anula mecanismele genetice de compensare a productiei si cele de infratire. Plantele de grau (ca si cele de rapita, soia etc.), au o mare putere de compensare, astfel incat se pot obtine productii asemanatoare, la densitati foarte diferite. Aceasta putere de compensare este atat de puternica, incat exista amelioratori experimentati care sustin ca potentialul de productie nu poate creste foarte mult pana cand nu va fi "decuplat genetic" mecanismul de compensare. Iata cateva argumente experimentale. In conditiile experimentale din Olanda, in varianta in care s-au semanat 100 b.g./mp productia a fost de 8,4 t/ha, in timp ce la 800 b.g./mp, productia a crescut cu 500 kg/ha. In experientele efectuate in Marea Britanie s-a obtinut aceeasi productie pentru o variatie intre 35 si 1.078 b.g./mp .
Mihai Berca sustine ca la soiurile premium, la densitati intre 400-620 spice/ mp, se obtine aceeasi productie. Mihai Berca prefera densitatile mai mici, deoarece boabele sunt mai mari iar cheltuielile cu samanta sunt mai mici. Fermierii trebuie sa gandeasca economic atunci cand optimizeaza tehnologiile in functie de procesele biologice ale plantelor.
2 Nu se poate judeca in felul urmator: daca la 600 de spice/mp obtin 600 g de boabe/mp (6 t/ha), deoarece boabele dintr-un spic cantaresc 1 g, atunci la 800 de spice/mp, productia va creste la 800 g/mp (8 t/ha), deoarece masa boabelor/spic ramane neschimbata. Teoretic, e simplu: la 800 spice/mp si 1 g boabe/spic, se pot obtine peste 40 boabe /spic. Daca s-ar realiza acest lucru, MMB ar fi de numai 25 g. In aceste conditii, masa hectolitrica ar fi (mult prea) mica.
3 Pe de alta parte, plantele de grau sunt "programate genetic" sa infrateasca. Acest proces nu poate fi oprit prin utilizarea unor densitati mari. Chiar in imaginile prezentate in reportajul de la Curtici, planta formase 4 frati, dintre care 2 erau (inca) in vegetatie. Fertilizarea cu mult azot aplicat toamna (135 kg N/ha), stimuleaza infratirea neproductiva (care nu duce la formarea spicelor), pe care Dimitrie Musca vrea sa o evite, marind densitatea. Fractionarea azotului in acest caz ar avea mai mult sens.
Incontestabil ca utilizarea unor densitati mari la grau poate determina obtinerea unor productii ridicate.
Fiecare fermier trebuie sa gaseasca densitatea si in functie de celelalte cheltuieli. Trebuie deci sa calculeze punctul in care profitul este maxim, asa cum a facut Dimitrie Musca.
Suntem sau nu de acord cu explicatiile date de el, rezultatele tehnice si economice il indreptatesc sa afirme ca, la Curtici, pentru moment, aplica o solutie tehnologica aducatoare de profit.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Sectorul cresterii vacilor de lapte ar trebui împartit în functie de zonele de relief. Daca pentru zona de campie, fermele cu multe capete, de tip industrial, sunt cele care renteaza, la deal si munte, un rol important trebuie sa îl aiba fermele mici, în care sa se creeze produse specifice. Politicile MADR, care pana acum au încurajat doar fermele mari de vaci cu lapte, ar trebui sa se orienteze pe ambele directii, considera ministrul Achim Irimescu. "Trebuie sa vedem unde se obtine performanta cea mai mare. Adica, pentru productia industriala, ar trebui sa localizam aceste ferme, în principal la campie. Pentru ca acolo, în mod sigur poti face productie competitiva. In zona de munte, desi e laptele cel mai sanatos si mai bun, problema e ca nu sunt rase superperformante. Ar trebui încurajati crescatorii sa treaca la rase perfomante. Odata cu introducerea denumirii de produs montan, ar trebui sa avem produse din zona de munte etichetate corespunzator si sa încurajam consumatorul sa cumpere astfel de produse. In Germania si Austria, avem lapte din Alpi si lapte din Tirol, care este mai scump cu 20-30 de centi pe litru, dar merita, pentru ca e un lapte de calitate. Trebuie musai sa mentinem si producatorii mici, care sunt în masura sa aduca venituri în zonele de deal si munte", puncteaza Irimescu. El este de parere ca trebuie încurajata cresterea vacilor de lapte la munte, dar pe un segment specific. "Pasunile montane, la peste 1.000 m altitudine, sunt pentru oi. La altitudini mai mici, ar fi ideal sa fie mai ales vaca de carne, dar si vaca de lapte, acolo unde renteaza. Sper ca pe viitor Ministerul sa reuseasca sa impuna o strategie."