Profitul agricol nr 18
11 mai 2016
Dimitrie Musca, la Curtici, pregateste o recolta de grau de 8.000 kg/ha

In statistici, productia medie de grau in Romania este de 3.000 kg/ha in cei mai buni ani. Nici fermele performante nu au recoltat mai mult de 7.000 kg/ha. Si totusi, Dimitrie Musca din Curtici, Arad, sustine ca se poate obtine si la noi, o recolta de 8.000 kg/ha.

In emisiunea Viata Satului din 22 aprilie, a fost difuzat un reportaj despre un itinerar tehnologic la cultura graului pe care Dimitrie Musca il foloseste pentru 4.000 ha. De remarcat "altruismul informational" al acestui fermier de succes. Chiar daca tehnologiile pe care le aplica nasc discutii, chiar controverse, el explica tehnologiile sale tuturor celor interesati. Daca raspund sau nu aceste tehnologii unor principii teoretice, este o alta problema. Dar nu trebuie sa uitam ca aplicarea lor aduce profit! Cel putin la ferma lui Dimitrie Musca.
Ar putea fi acest profit mai mare? Probabil. Dar, pana cand va gasi singur noi solutii, merita sa le acordam atentia cuvenita celor folosite in prezent.
In decursul anilor, Dimitrie Musca a utilizat, cu rezultate bune, variante tehnologice indraznete. Sa ne amintim de faptul ca a obtinut 4 t/ha cand, fortat de imprejurari, a semanat graul in 26 ianuarie 2008.
De cativa ani, productiile medii - pe solele neafectate de furtuni sau de grindina - sunt in jur de 7 t/ha. Musca incearca sa maximizeze productia si profitul folosind densitati (foarte) mari. In anii trecuti, de 700 spice/mp.
Anul acesta, dupa cativa ani de ?cercetare? in conditii de productie, tehnologii de la Curtici vor sa obtina recolte de 7,8 - 8,2 t/ha. Cu densitati de 800 spice la hectar. Iata itinerarul tehnic folosit:
Fertilizeaza toamna cu cantitati mari de ingrasaminte: 135 kg N/ha si 70 kg P2O5/ha.
Seamana in jur de 800 b.g./mp.
Face primul tratament combinat la inceputul lui aprilie: erbicid, (fungicid), regulator de crestere, 20 kg uree.
La vreo 3 saptamani (dupa cum este cazul) se fac tratamente pentru protectia plantelor.
Ultimul tratament cu fungicid il face in jurul datei de 20 mai, la inspicare, dar inainte de inflorire (aparitia staminelor). Acest tratament, cu un produs pe baza de tebuconazol, protejeaza boabele de atacul de Fusarium spp.
In practica, lucrurile par simple: fertilizezi, semeni, tratezi si recoltezi. Din acest punct de vedere, itinerarul tehnic propus de Dimitrie Musca este o varianta tehnologica interesanta, fezabila.
In schimb explicatiile teoretice pe care se bazeaza aceste optiuni tehnologice nu sunt foarte coerente. De aceea, fermierii care doresc eventual sa obtina productii mari la grau folosind densitati ridicate, trebuie sa tina seama si de urmatoarele consideratii teoretice.
1 Prin marirea densitatii la semanat, nu se pot anula mecanismele genetice de compensare a productiei si cele de infratire. Plantele de grau (ca si cele de rapita, soia etc.), au o mare putere de compensare, astfel incat se pot obtine productii asemanatoare, la densitati foarte diferite. Aceasta putere de compensare este atat de puternica, incat exista amelioratori experimentati care sustin ca potentialul de productie nu poate creste foarte mult pana cand nu va fi "decuplat genetic" mecanismul de compensare. Iata cateva argumente experimentale. In conditiile experimentale din Olanda, in varianta in care s-au semanat 100 b.g./mp productia a fost de 8,4 t/ha, in timp ce la 800 b.g./mp, productia a crescut cu 500 kg/ha. In experientele efectuate in Marea Britanie s-a obtinut aceeasi productie pentru o variatie intre 35 si 1.078 b.g./mp .
Mihai Berca sustine ca la soiurile premium, la densitati intre 400-620 spice/ mp, se obtine aceeasi productie. Mihai Berca prefera densitatile mai mici, deoarece boabele sunt mai mari iar cheltuielile cu samanta sunt mai mici. Fermierii trebuie sa gandeasca economic atunci cand optimizeaza tehnologiile in functie de procesele biologice ale plantelor.
2 Nu se poate judeca in felul urmator: daca la 600 de spice/mp obtin 600 g de boabe/mp (6 t/ha), deoarece boabele dintr-un spic cantaresc 1 g, atunci la 800 de spice/mp, productia va creste la 800 g/mp (8 t/ha), deoarece masa boabelor/spic ramane neschimbata. Teoretic, e simplu: la 800 spice/mp si 1 g boabe/spic, se pot obtine peste 40 boabe /spic. Daca s-ar realiza acest lucru, MMB ar fi de numai 25 g. In aceste conditii, masa hectolitrica ar fi (mult prea) mica.
3 Pe de alta parte, plantele de grau sunt "programate genetic" sa infrateasca. Acest proces nu poate fi oprit prin utilizarea unor densitati mari. Chiar in imaginile prezentate in reportajul de la Curtici, planta formase 4 frati, dintre care 2 erau (inca) in vegetatie. Fertilizarea cu mult azot aplicat toamna (135 kg N/ha), stimuleaza infratirea neproductiva (care nu duce la formarea spicelor), pe care Dimitrie Musca vrea sa o evite, marind densitatea. Fractionarea azotului in acest caz ar avea mai mult sens.
Incontestabil ca utilizarea unor densitati mari la grau poate determina obtinerea unor productii ridicate.
Fiecare fermier trebuie sa gaseasca densitatea si in functie de celelalte cheltuieli. Trebuie deci sa calculeze punctul in care profitul este maxim, asa cum a facut Dimitrie Musca.
Suntem sau nu de acord cu explicatiile date de el, rezultatele tehnice si economice il indreptatesc sa afirme ca, la Curtici, pentru moment, aplica o solutie tehnologica aducatoare de profit.


Citeste si:


Editorial
O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole. In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt īn joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari. S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei). Galceava continua īntre cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.). O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda. Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa? Mai īntai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, īn consiliile de administratie. Ori, avem īn Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.
Opinii agro-politice
Noua, romanilor, ne place de multe ori sa credem, uitandu-ne la statistici, ca tara noastra este una dintre cele bogate din Uniunea Europeana si ca una dintre bogatiile noastre ar fi agricultura. Ne leganam īn iluzia ca am fi fost vreodata "granarul Europei". E drept ca avem o suprafata agricola de 13 milioane de hectare, dintre care 4,5 milioane hectare de pajisti. Aceasta zestre funciara ne situeaza pe locul 7 din cele 28 de state ale UE. Multi par sa fi uitat ca agricultura romaneasca a intrat īntr-un declin puternic dupa faramitarea marilor exploatatii agricole de tip colectivist. Ei privesc doar catre fermele mari care s-au dezvoltat īn ultimii 10-15 ani. Acestea au, īntr-adevar, performante deosebite. Dar numarul acestor ferme este mic, de doar unu la suta din total. Celelalte 99% sunt ferme de subzistenta. "Dupa ultimul recensamant agricol general reiese ca numai īn judetul Vaslui erau aproape 110.000 de exploatatii agricole, din care doar 703 erau exploatatii agricole cu personalitate juridica. Restul, grosul adica, sunt exploatatii de familie, fara personalitate juridica", da exemplu Toader Dima, deputat PSD de Vaslui. Din punctul sau de vedere, fermele mici, de cateva hectare, trebuie ajutate sa se dezvolte. Aceste ferme mici vor putea aduce mai multa plusvaloare daca se vor axa si pe alte domenii decat cultura mare. "A venit vremea ca centrul de greutate sa se mute de la sprijinirea fermelor mari si foarte mari catre sustinerea reala a fermelor mici si medii. Valoarea adaugata mai mare va veni daca aceste ferme se vor īndrepta catre zootehnie, legumicultura, viticultura si pomicultura, care la asemenea dimensiuni aduc valoare sporita fata de cea adusa de cultura cerealelor", adauga deputatul. Toader Dima considera ca fermele de familie au fost si pot fi īn continuare solutia rezolvarii eternei "probleme taranesti" cu care se confrunta satul romanesc de doua sute de ani īncoace.