Teodor MARUSCA, director general al ICD Pajisti, Brasov


Metode de combatere
Concurenta dintre vegetatia lemnoasa si cea ierboasa s-a manifestat la scurt interval de la crearea primelor pajisti naturale din zona paduroasa. Si ea se repeta mereu acolo unde nu se aplica, in mod curent, lucrarile menite sa sustina cresterea nestingherita a ierbii, inlaturand vegetatia lemnoasa nefolositoare pe masura ce apare.
Curatarea arboretelor prin taiere se executa manual, cu diferite unelte: topoare, sapoaie, tarnacoape, joagare, iar in ultima perioada cu ferastraie mecanice purtate de om. Pentru conditiile pajistilor montane, metoda taierii arboretelor cu unelte manuale si ferastraie mecanice purtate se apreciaza a fi cea mai potrivita in etapa actuala.
Defrisarea arboretelor daunatoare se poate face si mecanizat, prin dezradacinare, cu ajutorul masinilor sau a plugurilor speciale, tractate. In aceste cazuri, fiind nevoie de utilaje grele, care nu pot fi manipulate cu usurinta pe multe din pajistile montane, ele vor fi folosite numai de la caz la caz, tinand cont de drumurile de acces, de relief, grosimea stratului de sol, existenta pietrelor semiingropate etc.

Practica a demonstrat insa ca si in conditiile executarii corecte a defrisarii prin taiere a arboretelor, in anii urmatori apar noi tufe, prin lastarire si din seminte. Distrugerea acestor tufe prin taiere, desi nu cere eforturi deosebite, este dificila si necesita volum mare de munca manuala si cheltuieli banesti.

O metoda noua, mult mai eficienta, de distrugere a lastarisului, este aceea a folosirii substantelor chimice, a arboricidelor. Aceasta metoda o completeaza si desavarseste pe cea a taierii arboretelor cu tulpini a caror grosime este peste 5 cm.
Datorita actiunii fitotoxice selective, substantele chimice utilizate au distrus arboretele fara a afecta vegetatia ierboasa de pe pajiste. Arboricidele au actionat atat asupra organelor aeriene (lastari), cat si a celor subterane (butuci). S-a desprins ca arboretele se comporta diferit fata de arboricidiare:
- sensibile: mesteacanul (Betulla pendula), murul (Rubus sp.);
- slab si mediu sensibile: aninul (Alunus glutinosa) si alunul (Coryllus avelana);
- rezistente: carpenul (Carpinus betulus), paducelul (Crataegus monogyna) si porumbarul (Prunus spinosa).

Arboricidele, cu formule chimice variate, se folosesc diferentiat in functie de comportamentul arboretelor. Pentru utilizare, ele se dilueaza in 600 l apa si se pulverizeaza cu masini speciale. Perioada optima de aplicare a tratamentelor s-a dovedit a fi inceputul lunii iunie pentru prima stropire si luna august pentru repetare. In aceste perioade, capacitatea de regenerare a lastarilor este mult scazuta.
Datorita substantelor de rezerva acumulate in butuc si in organele subterane ale arboretelor, s-a constatat ca la unele specii mai apar lastari si in urma aplicarii tratamentelor. Aceasta face necesara repetarea tratamentului atat in acelasi an cat si in anul urmator.

Substantele chimice folosite ca arboricide nu sunt toxice pentru gramineele perene care alcatuiesc covorul ierbos al pajistei. Ca masura preventiva, in timpul aplicarii tratamentelor si cateva zile dupa aceea, este necesar ca pe terenurile respective pasunatul sa fie oprit.

Indepartarea partilor lemnoase uscate - care la Alunus glutinosa devin chiar casante - nu ridica probleme deosebite, dar este necesara.
Arboricidarea fiind o actiune noua, ca element de completare a tehnologiei de recuperare a pajistilor din zona paduroasa, in cele ce urmeaza se prezinta si unele amanunte desprinse din experiente, pe specii de arborete.

Alunul (Corylus avellana) s-a dovedit a fi mediu rezistent. Arboricidul folosit este Tordon 101, in doza de 5 l la ha. In anul aplicarii, provoaca uscarea frunzelor si a lastarilor, iar in anul urmator, si a tulpinilor. Deoarece apar lastari din organele subterane, tratamentul trebuie repetat si in anul ce urmeaza. Au mai fost folosite cu bune rezultate si alte arboricide: Kuron, MCPA 2,4-D, in doze de cate 5 kg/ha fiecare.
Aninul (Alunus glutinosa) este slab rezistent la actiunea arboricidelor. In doze de 5 l/ha, Tordon 101 si Printazol N provoaca uscarea jumatatii superioare a lastarilor, a caror uscare completa are loc in anul urmator. Pentru ca regenereaza din organele subterane, tratamentul se repeta si in anul al doilea. Arboricidele 2,4-D si MCPA, in doze de 5 l la ha, determina uscarea frunzelor, tulpinile uscandu-se pana aproape de baza numai in anul urmator. Lastarii si tulpinile uscate devin casante, putandu-se rupe si indeparta cu destula usurinta.

Carpenul (Carpinus betulus) este foarte rezistent la arboricidare. Mai active s-au dovedit a fi preparatele: Kuron, Printazol N si Tordon 101, in doze de 5 l la ha. In anul aplicarii tratamentului, se usuca frunzele tinere si varfurile de crestere ale lastarilor. Arboricidul aplicat are efect remanent si in anul urmator, cand se continua uscarea varfului ramurilor. De asemenea, se intarzie pornirea vegetatiei cu cca 25 de zile (4 mai fata de 10 aprilie la netratat), data la care de fapt au inverzit un numar de numai 5-15% din totalul arborilor tratati. Prin repetarea tratamentului in anul al doilea, se asigura uscarea completa a arboretelor.

Mesteacanul (Betula pendula) este cel mai sensibil la substantele chimice folosite. Printazol N sau Kuron in doze de 3 l/ha, aplicate la inceputul lunii iunie si repetate la inceputul lunii august, au determinat uscarea completa a arboretelor, chiar din anul tratamentului. Diclordonul sodic - 2,4-D, aplicat de doua ori, in iunie si in august, in doze de 5 kg la ha, a provocat uscarea frunzelor, a lastarilor si a lemnului in partea superioara. Datorita efectului remanent, in anul urmator, plantele s-au uscat in intregime.

Paducelul (Crataegus monogyna) si porumbarul (Prunus spinosa) sunt specii rezistente la actiunea substantelor chimice. Tordon 101, aplicat de doua ori in doze de cate 5 l la ha, provoaca uscarea frunzelor si a varfurilor de crestere, mai pronuntat la Prunus spinosa si mai slab la Crataegus monogyna, chiar in anul tratamentului. In anul urmator, datorita efectului remanent, lastarii si tufele isi continua uscarea. Tarziu, in cursul verii, din anul urmator tratamentului, apar noi lastari, alimentati din rezervele organelor subpamantene, dar numarul lor este mic si cresterea slaba. Prin repetarea tratamentului, se ajunge la distrugera completa.

Murul (Rubus sp.) s-a dovedit slab rezistent. Kuron, aplicat de doua ori in doze de cate 5 l la ha, provoaca uscarea completa a plantelor, inca in anul tratamentului. Intr-o incercare facuta pe o pajiste din masivul Poiana Ruscai, invadata de Rubus sp., dupa defrisarea arboretelor, prin tratare cu 5 l/ha sare de amine, aplicata in luna august, cand lastarii aveau inaltimea de 10 cm, s-a realizat uscarea completa a acestora inca in anul respectiv.